Interviurile sunt construite după un set de întrebări pe care nu le auzi, însă le ghiceşti în răspunsurile lor: Ce visuri aveai când erai mic? Cum te-ai descrie ca persoană? De ce eşti cel mai mândru? Regreţi ceva anume? Cum ţi-ar plăcea să-şi aducă lumea aminte de tine? Luate separat / privite în sine, par întrebări de oracol, cu răspunsuri acum, după şcoală, aparent mai greu de dat. Cei întrebaţi răspund, unii: poţi să fii cine vrei să fii fără să trebuiască să te schimbi - cel mai important lucru din viaţa mea a fost că m-am născut - am simţit că asta e, asta am fost pusă aici să fac, să-mi fac o familie.
David Lynch participă în calitate de producător, sfătuitor al fiului său, regizorul Austin Lynch, şi prezentator-gazdă, în spiritul lui Hitchcock sau Lars von Trier. David Lynch motivează proiectul, îl justifică într-un tab separat About / Despre proiect. Cuvintele lui clare sunt de citat: "Interview Project este un road-trip / o excursie, în care oamenii au fost găsiţi şi intervievaţi. Ar trebuie să vă uitaţi la Interview Project pentru că veţi cunoaşte sute de oameni noi. Nu a existat niciun plan prestabilit pentru Interview Project. Fiecare dintre oamenii intervievaţi este diferit. Echipa de filmare i-a găsit conducând pe drumurile Americii, intrând în baruri şi în tot felul de alte locuri. Fiecare om şi-a spus propria poveste. Sper ca spectatorii acestui proiect să se bucure de şansa de a-i cunoaşte. E ceva pur uman, de care nu te poţi apăra."
Interview Project este artă cu mesaj, retragere spre valorile umane, poate un refugiu împotriva lucrurilor de demonstrat sau doar o formă pură de documentar. Indirect, interviurile transpun spectatorul din faţa calculatorului într-un respondent tăcut. Tentaţia de a vrea să fii şi tu intervievat apare o dată cu emoţia răspunsurilor posibile. Eu de ce sunt mândru? Care e cel mai important lucru pentru mine? Când am avut pentru prima oară experienţa morţii? Simpli, obişnuiţi, oamenii de pe drum au avantajul sincerităţii. Tind să cred că oamenii ne-obişnuiţi, integraţi printre ei de dragul experimentului, ar fi ieşit în evidenţă prin supra-raţionalizare şi ocolişuri. Pentru unii respondenţi religioşi, senitătatea în faţa camerei pare a fi cea pe care şi-o închipuie la Judecata de Apoi. Şansa unui canal media, propriul nimic de pierdut şi maniera prietenoasă a intervievatoarelor au obţinut de la mulţi subiecţi ce aveau ei mai bun de oferit. Sunt interviuri relaxate, deschise, în care ce se comunică e natura omului respectiv. Dincolo de cuvinte, ajutându-se de muzică pentru a evidenţia feeling-ul predominant al intervievatului, regia scoate la iveală o sută douăzeci de tipuri umane, din care poţi alege pe site ca în căutarea unui prieten.
Proiect pe internet care trebuie mai degrabă experimentat decât discutat, Interview Project e disponibil oricând, de la micul dejun la ora de culcare. Celor care nu au răbdare să îl vizioneze în întregime, le recomand câteva episoade care mi-au plăcut mai mult.
Nr. 2 de la-nceput: pierde vară de 53 de ani, cu look specific american, blond cu ochelari de soare negri, în deşertul Arizona. Visul lui este să se reunească cu femeia vieţii, aflată acum la închisoare pentru că şi-a împuşcat fostul iubit. O să iasă peste 16 luni şi vor pleca amândoi din Arizona în mai verdele Montana, să-şi trăiască viaţa împreună.
Nr. 28: un tip care-şi plimbă câinele prin tot oraşul într-o cuşcă montată pe bicicletă. Are 50 de ani, e programator şi e sigur că în curând se va îmbogăţi şi căsători.
Nr. 29: cuplu de 85 de ani care susţin că sunt fericiţi, binecuvântaţi şi plini de bani.
Nr. 59: Peter, 63 de ani, din Woodstock, New York, cu tricou roz şi plete blonde, ochi albaştri. "Lumea zice că era mai bine înainte. Nu era aşa de bine înainte, e mult mai bine acum. Trebuie să te reinventezi în fiecare zi, să ai ceva diferit că să poţi fii util cuiva, să te angajeze cineva. Toată vara, eu şi cu prietena mea mâncăm ce cultivăm în grădină. E minunat. Acuma, de exemplu, am cea mai mişto prietenă din toată viaţa mea şi am 63 de ani! Cum altfel poţi să trăieşti? E singurul fel de a trăi, şi în plus, să fii optimist în fiecare zi a vieţii tale." Apoi mai spune că speră să fie pace în lume.
Aşa - şi altfel - este Interview Project.