Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Misterioasa pariziancă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Transfer de personalitate - Misterioasa pariziancă


februarie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Misterioasa pariziancă, după Agenda lui Jean-Claude Carrière (binecunoscutul scenarist al filmelor Goya's Ghosts, Sommersby, L'associé, Die Blechtrommel, Le charme discret de la bourgeoisie, Taking Off, La voie lactée, Belle de jour), este unul dintre spectacolele cu care s-a redeschis, recent, Teatrul din Deva.

Spectacolul montat de Petre Nicolae surprinde plăcut prin ţinută. Economie de mijloace, ritm, antren şi mai ales o "temă de casă" ce mi-a amintit de lecţia lui Bob Fosse (cel din All That Jazz). Acolo era întâlnirea unui coregraf dependent de "vin, cânt şi femei" cu... Moartea / Viaţa, ce avea chip de înger bălan înveşmântat în straie de mireasă. Subtextul acestei comedii umane trimite spre acelaşi lucru: întâlnirea (reală? imaginară?) cu fata neprihănită dă peste cap socotelile unui bărbat ce-şi nota în agendă fiecare "pradă". Iubirea trezeşte morţii, iar agentul imobiliar Jean-Jacques (Adrian Anghel) este un living dead pe care îl "problematizează" o fată ciudată (nebună? sfântă? vampă?), care-l determină (precum odinioară Sonia Marmeladova pe Rodion Romanovici Raskolnikov) să lase tot ce are pentru a putea pune început bun devenirii sale întru fiinţă.

Paradoxal, printre situaţiile comice şi replicile inteligente din această piesă-apolog, se insinuează ideea tarkovskiană că "ruşinea salvează omenirea", aşa cum reiese din scena ce marchează, probabil, începutul schimbării (transformării, restaurării) lui Jean-Jacques. Când e pe punctul de a o viola pe Susanne (Laura Vasiliu), noua lui "victimă" (cu numărul de ordine 135 în agenda sa), aude vorbele acesteia ce au fermitatea şi blândeţea Soniei din Crimă şi pedeapsă. Fără s­ă-l privească, ea îi spune: "Acum aveţi nişte gânduri care nu-mi plac". Iar masculul din el, aparent incurabil, este copleşit de ruşine. Abia acum poate primi "transferul de personalitate" (de umanitate) care să-l smulgă dintr-o existenţă plată, monotonă, searbădă. Abia acum este pregătit să înceapă temerarul urcuş spre sine.

Într-un ev în care vulgaritatea  şi derizoriul confiscă atâtea suflete, iată o piesă în care accentele se pun altfel: pe desprinderea de "carnal". Cunoaşterea, aici, nu mai este una carnală (mai mult: experienţele - repetate, minuţios contabilizate - de tip carnal knowledge sunt luate în derâdere), ci una... ontologică. Misterioasa pariziancă este sinonimul aventurii întru anevoioasa recompunere (din ţăndări) a unui suflet aflat în deşirare. Iar Susanne (Laura Vasiliu) este fata ce pare să ne transmită că "nu cunoaşterea limpezeşte taina, ci taina limpezeşte cunoaşterea".




 Toate articolele despre Misterioasa pariziancă


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer