ALTER-NATIVE 12 / 2004 - Filmul în festival la Tg. Mureş

De doisprezece ani există această alternativă, şi tot de 12 ani există şi un public fidel (lucru constatat ştiinţific în urma unor studii sociologice care au avut ca temă să afle ce fel de public vine la festival). Sala mare a Palatului Culturii a fost (pentru a câta oară? - probabil a 12-a) mult prea mică pentru toţi cei care s-au înghesuit să vadă cele 60 de scurt metraje, selectate dintr-o ofertă iniţială de 445 (un nou record faţă de anul trecut, când se înscriseseră în competiţie 412). Juriul internaţional a fost alcătuit din Alice Ruzickova - regizor, operator de imagine, Prodecan al Facultăţii de Film şi Televiziune din cadrul Academiei de Artă din Praga - (Cehia), Stefan Fischer - regizor, operator imagine - (Germania), Diana Groo - regizor- Ungaria, Andras Hathazi - regizor, actor, scriitor, scenarist, director artistic la Teatrul Maghiar de stat din Cluj Napoca, şef de catedră la Facultatea de Artă Teatrală, secţia maghiară, UBB Cluj - (România) şi Titus Muntean - regizor - (România).

La capitolul lung-metraje am văzut anul acesta filme din România, Ungaria şi Cehia, pentru că Cehia a fost invitata de onoare a acestei ediţii (pentru anul viitor se încearcă aducerea Franţei ca invitată în festival). Filme ca Examen de Titus Munteanu, Hoinar prin veacuri de Herendi Gabor sau Plictis la Brno de Vladimir Moravek au făcut deliciul cinefililor, pe lângă filmele de animaţie şi documentarele ceheşti, într-o selecţie realizată special pentru Târgu-Mureş, precum şi manifestările anexe, anume concerte, teatru dans, iar în seara de gală concertul Apolodor al Adei Milea, care, alături de Dorina Chiriac şi Radu Bânzaru, a electrizat o sală arhiplină ce nu se mai sătura de salturile jucăuşe printre zone pitoreşti de pe glob (în cazul lui Apolodor) şi printre arhicunoscutele cântece ale protagonistei (în cazul recitalului solo de după).

După cum a remarcat Ştefan Fischer în deschiderea serii de gală, anul acesta a dominat filmul de animaţie (însă doar filme unul şi unul), în detrimentul filmului documentar, care de astă dată nu a fost prezent în programul de concurs. Am remarcat prezenţa filmelor din toată lumea, venind cu propuneri incitante, atrăgătoare, surprinzătoare. Gasparik Attila, directorul festivalului, a menţionat că trebuie să fie clar pentru cei care vin din alte oraşe că vin la un festival din Târgu-Mureş, pentru cei care vin aici din alte state că vin la un festival din România, iar pentru cei care vin din toată lumea că vin la un festival european. Având în vedere ţinuta festivalului, calitatea producţiilor, afluenţa publicului şi nu în ultimul rând calitatea acestuia, putem afirma şi noi acelaşi lucru.

Iată care a fost palmaresul de acest an: Premiul Juriului a revenit unei producţii pe cât de originală pe atât de surprinzătoare: Advertising, primul film realizat de Florin Piersic Jr., protagonistă fiind actriţa Tatiana Iekel. Radu Igazsag, cu deja celebrul său film Boborul, a plecat acasă cu premiul Duna Workshop (premiu care, însă, până acum nu a fost ridicat niciodată, organizatorii sperând ca măcar de data asta autorul să beneficieze de el). Premiul Municipiului Târgu-Mureş a luat drumul Marii Britanii pentru extrem de amuzantul film de animaţie Mărunţişuri (Little Things), iar Premiul Radio România Cultural a fost acordat ex-aequo peliculei Identitate al regizoarei Nurit Sharett din Israel - care, după cum a declarat chiar ea la primirea premiului, pentru prima dată găsindu-se în România, a descoperit multe asemănări între ceea ce a descoperit aici şi ceea ce a lăsat acasă, în special la capitolul probleme, care, şi-a exprimat ea speranţa în final, vor putea fi depăşite cu responsabilitate şi maturitate - şi peliculei 99% Bucureşti de Ovidiu Georgescu, un film pe cât de cinic pe atât de adevărat despre Bucureştiul zilelor noastre, ilustrat cu un superb text de Horea Roman Patapievieci şi lecturat cu aplomb de către Marcel Iureş. MADISZ, organizatorul festivalului, a acordat un premiu filmului suedez Viktor şi fraţii săi, un film sensibil, dar şi amuzant, care nu a lăsat pe nimeni indiferent. Fundaţia Ilyies a acordat şi ea un premiu, el revenind tot ex-aequo filmelor britanice Interior 21 de Lizzie Oxby şi Robinete de Matthew Gravelle, filme care, din punctul meu de vedere, nu s-au numărat printre vârfurile festivalului de anul acesta.

Marele premiu, oferit de Consiliul Naţional al Cinematografiei, a plecat de această dată în Belgia, el fiind câştigat de către Micha Wald, pentru filmul său intitulat Alice şi eu.

Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să sperăm că şi anul viitor va fi cel puţin tot atât de bine şi că festivalul se va bucura de o mediatizare mai intensă, care să îl plaseze, chiar şi după atâţia ani, acolo unde este locul în peisajul cultural românesc, respectiv cât mai în faţă.