Feministe de basm - Made in Dagenham

Made in Dagenham, inspirat din evenimentele reale petrecute în 1968 la uzinele Ford din Dagenham, unde 187 de femei (printre care şi eroinele noastre) au ales să protesteze pentru dreptul la un salariu egal cu cel al colegilor (vreo 55.000), este un film care alege să fie drăguţ şi relaxant, în loc de furios şi foarte dramatic, fără a face o nedreptate subiectului său. Reuşeşte asta prin alegerea unor conflicte rezolvabile şi a unor personaje fără traumatisme. Excepţiile, printre care situaţia Brendei (o Miranda Richardson ce fură toate scenele în care îşi face apariţia), o absolventă a unei universităţi de prestigiu, desconsiderată de soţul angajat al aceloraşi uzine Ford, apar pentru a aşeza demersul eroinei principale la un nivel mai larg şi alcătuiesc o imagine mai clară a relaţiilor între sexe din acea perioadă. Spre deosebire de celelalte personaje, traiectoria lor în timp rămâne însă nespecificată (poate un mesaj ascuns).

Eroina principală, Rita (Sally Hawkins, fermecătoare), nu este o femeie bătută de soţ, exploatată de familie sau neapreciată de aceasta. E o persoană normală cu un scop personal, care doar se întâmplă să devină universal, printr-o transformare de basm. Calităţile de lideră pe care nu ştie că le deţine le descoperă gradual cu ajutorul adjuvanţilor (un lider de sindicat, colegele de muncă, soţul, presa) şi al negativilor (ceilalţi lideri de sindicat, proprietarii Ford) care continuă să îi întindă capcane doar pentru ca aceasta să îşi finalizeze procesul de metamorfozare început. Diferenţa faţă de basme este că acest drum al eroinei rămâne palpabil. Iar asta e important, fiindcă filmul acesta e făcut să inspire, ceea ce şi astfel face.

Made in Dagenham e ideal pentru o seară cu fetele, dar filmul lui Nigel Cole (A Lot Like Love, Calendar Girls) e destul de subtil cu mesajul feminist încât să poată inspira chiar şi un public masculin.