În 2008, cele patru actriţe îşi încheiau studiile la UNATC, la clasa profesorilor Adriana Popovici şi Mirela Gorea, iar producţia era examenul lor de creativitate. Trei ani mai târziu, Treapta a noua încă se mai joacă şi n-a pierdut nimic din forţa şi din entuziasmul inoculate atunci.
Patru interpretări în cheie realistă nimeresc nuanţele potrivite într-un spectacol emoţionant, cu un mesaj puternic şi tulburător. Valentina Zaharia, vârf de talent al noii generaţii de actori, joacă rolul unei mame care încearcă să depăşească problemele legate de dependenţa de alcool (Joanna Mc Neal) şi care vrea să reia o relaţie normală cu fiica ei, în vârstă de 16 ani, pe care a părăsit-o cu şase ani în urmă (Melissa Wright, rol interpretat de Iolanda Covaci).
Joanna s-a lăsat de mult de băutură şi a ajuns pe treapta a noua a planului său de recuperare. Trebuie să le ceară scuze tuturor celor pe care i-a rănit. Cea mai importantă pe listă este fiica ei, Melissa. Piesa lui Tom Ziegler este o analiză de profunzime a unei boli care înstrăinează mintea de corp şi care năruie normalitatea din relaţia familială.
Patru actriţe formidabile
Chiar în ziua în care Melissa împlineşte 16 ani, Joanna îşi invită fiica la ea acasă, nu pentru a justifica erorile din trecut, ci pentru găsi în dialog puterea de a merge mai departe. Valentina Zaharia reuşeşte să dozeze perfect în personajul său inteligenţa, ironia, descumpănirea şi fragilitatea. Iolanda Covaci este impresionantă prin modul în care ţine în frâu emoţiile personajului său, o adolescentă privată de dragostea maternă, maturizată înainte de vreme. Glacialitatea ei impenetrabilă ascunde o suferinţă care explodează într-o scenă care-ţi dă fiori şi care nu are nimic fals sau telenovelistic - momentul de sinceritate şi de adevăr care înlătură bariera dintre mamă şi fiică.
Patricia Katona joacă rolul prietenei Joannei şi are o prezenţă tandră şi echilibrată, iar Monica Săndulescu, prin apariţia sa în rolul unei puştoaice alcoolice, ridicolă şi nonconformistă, dă un impuls de umor spectacolului. Regia discretă a pus pe un drum drept talentul celor patru actriţe. Tot ce fac ele denotă forţă de sugestie, înţelegere a textului şi credibilitate interpretativă. Iar spectacolul merită toată atenţia publicului şi este un punct obligatoriu de bifat pe harta teatrului de calitate din Bucureşti.