Balet de la Iepuraş - Harap Alb

Atracţia copiilor pentru spectacolul de bun-gust, fie el teatru, operă sau balet,este un fenomen care dă speranţe în lumea contemporană. În acelaşi timp, pervertirea gustului celor mici prin propuneri culturale discutabile este la fel de simplă.

 

Are vreo importanţă ce spectacole văd copiii? Chiar o importanţă capitală, aş spune, într-o ţară afectată fundamental de pierderea reperelor. În consecinţă, o oră de degustare a aceluiaşi Harap Alb după Ion Creangă, într-o versiune coregrafică simplă şi convingătoare propusă de regizoarea şi coregrafa Maria Popa în scenografia funcţională a Andreei Koch poate deveni o încântare atunci când reprezintă o întruchipare scenică imaginativă şi plină de culoare, aşa cum am putut descoperi în recenta producţie a Studio­ului Experimental de Operă şi Balet "Ludovic Spiess" (SEOB) al Operei Naţionale Bucureşti.

Costume spectaculoase

Această premieră vine după succesele din ultimele două stagiuni, cu producţiile Fata mării de Carmen Petra Basacopol, Visul unei nopţi de vară (pe muzica lui Felix Mendelssohn Bartholdy) şi Crăiasa zăpezii, pe muzica lui Hugo Alfvén, iar dat fiindcă biletele pentru primele reprezentaţii cu Harap Alb s-au epuizat foarte repede, pentru spectacolele din luna mai (din 7, respectiv 11 mai 2011) este bine să vă grăbiţi. Am văzut balerini tineri, dintre care au ieşit în evidenţă Harap-Alb - Alexandru Negru şi Fata lui Roşu Împărat - Luminiţa Dincă, prin prisma rolurilor mai complexe pe care le au.

În faţa copiilor, rolurile de caracter au avut însă, ca de obicei, un succes şi mai consistent şi ne referim aici la Spânul - Marian Horhotă, Gerilă - Mircea Crăciun, Fomilă - Sorin Mihai, Lungilă - David Mannara, Ochilă - Alexandru Polihron, dar în li­nii mari întreaga distribuţie, atât balerinii Operei, cât şi elevii Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" au reuşit să ofere un frumos cadou copiilor ai căror părinţi sunt interesaţi să le ofere o astfel de alternativă de petrecere a timpului liber. Şi muzica aleasă de Maria Popa şi Alexandru Istrate din lucrările lui George Enescu, Marţian Negrea şi Paul Constantinescu şi-a avut contribuţia ei la generarea unei atmosfere calde, dar elevate.

La un spectacol de acest tip, desfăşurat pe o scenă mică, cu micuţii spectatorii plasaţi de jur împrejurul scenei, mişcările spectaculoase nu-şi au locul. De aceea, mai degrabă energia şi entuziasmul personajelor sunt cele care captivează, iar publicul este fermecat de calităţile de povestitori ale balerinilor, înţelegând cu uşurinţă modul în care ei încearcă să transmită emoţii prin limbajul dansului.