(Redacţia LiterNet)
Bucureşti, 21 iunie 2004
Stimate Domnule Ministru Miron Mitrea,
Am trăit, cîteva zile înaintea catastrofei de la Mihăileşti, o întîmplare stranie pe care cu întîrziere v-o comunic.
Deasupra Bucureştiului se stîrnise un potop, din acelea care tot mai des îneacă mahalalele şi subsolurile blocurilor noastre dragi, fără burlane şi fără scurgere şi care supravieţuiesc numai prin eroică încăpăţînare.
Departe de catastrofă, la Buftea, în deplină securitate, urmărind cu o berică în faţă, la televizor, imagini ale potopului, se afla ostenit după o zi de muncă asistentul meu, domnul Mihai Lazăr, cînd deodată mobilul său - de al cărui număr secret el este foarte mîndru - sună. (Reproducere aproximativă a dialogului.)
- Dl. Mihai Lazăr?
- Da.
- Asistentul domnului Lucian Pintilie?
- Da.
- Aici este Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
- Da. Cu ce vă pot ajuta?
- Vă informăm că din apartamentul doamnei Clody Bertola curg prin tavan picături de ploaie în apartamentul doamnei Ecaterina Oproiu Murgescu.
- Vă mulţumesc pentru informaţie... Aş vrea să vă întreb însă în ce calitate intervine Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru a semnala această infiltraţie, care este strict de resortul administraţiei blocului? Se ocupă ministerul dvs. cu reprezentarea intereselor doamnei Ecaterina Oproiu Murgescu?
- Eu sînt secretara... (Efect de furtună care tulbură percepţia sonoră.) Vă rugăm să interveniţi imediat să opriţi această scurgere...
Dialogul mai continuă cîteva minute, apoi moare de la sine, ceţos din pricina acestei confuzii de nerisipit. Ce are Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului cu Ecaterina Oproiu Murgescu?
A doua zi, mă întreb, secretara cui o fi fost funcţionara care a telefonat? Numele cui a devenit indescifrabil din pricina bubuitului tunetului? Îmi trece mie ceva prin minte, dar mă opresc stînjenit. Nu se poate, o astfel de porcărie nu mai e posibilă azi. Alung gîndul pervers. Hai totuşi să-i scriem domnului ministru cîteva rînduri. Despre cu ce se ocupă funcţionarii lui, nu în timpul liber ci în timpul serviciului, cînd din reflex securistic scot din cui şi agită biciul oficial. Întîrzii o zi, două cu scrisoarea - se produce catastrofa de la Mihăileşti - unde peste cranii şi falange se toarnă rapid asfaltul european, pentru a ajunge cît mai repede, acolo la ei, acasă, ca să se verifice la faţa locului, prin suflul exploziilor noastre artizanale, româneşti, stabilitatea mult lăudată a catedralelor lor. ("Băga-mi-aş picioarele în catedralele lor" - vă amintiţi replica din Balanţa, nu?)
Tragedia macabră mă inhibă însă. Renunţ să vă mai trimit scrisoarea. Totul reintră în normal, adică în obscenitatea cotidiană, cum spune Pleşu. Se orchestrează ţambalurile pentru lupta electorală. Gata. S-a uitat.
Iată însă că acum cîteva zile, în mod absolut întîmplător, aflîndu-mă în preajma unor funcţionari de la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, gîndul cel rău mă încearcă din nou.
- Spuneţi-mi, nu lucrează aici la dumneavoastră la minister, fata Ecaterinei Oproiu Murgescu? - cred că Ileana o cheamă.
- Ba da, lucrează...
Pălesc. Va să zică gîndul meu murdar pe care l-am izgonit în şuturi pentru că "o astfel de porcărie nu mai e posibilă azi" era ceva drept. O asemenea porcărie există, se practică, funcţionează. Un funcţionar, un slujitor al statului, fură şi se foloseşte de semnele oficiale ale puterii de stat ("Aici este Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului...") şi astfel oficializat prin impostură, dă dispoziţii pe care locatarii blocului unde locuieşte mama!! fetei funcţionar (probabil superior) al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului trebuie pe loc să le execute. ("Opriţi imediat scurgerea!")
Răposata securitate n-ar fi îndrăznit niciodată să folosească asemenea procedee primitive şi compromiţătoare. (Păi ştii tu cine sînt - de fapt - eu?)
Deocamdată nu doresc să fac publică această afacere lamentabilă şi - repet, foarte compromiţătoare. (Sînt convins că vă daţi seama.)
V-o semnalez înainte ca afacerea să se malignizeze şi cînd compromiterea ministerului mai poate fi încă evitată.
Pentru ca să înţelegeţi natura sfidătoare a abuzului, am să vă mai dau cîteva detalii. Acţiunea se petrece într-un imobil - bloc care aparţine prin moştenire doamnei Clody Bertola - soţia mea. Ea a refuzat din omenie să-l revendice, pentru că majoritar este locuit de pensionari. Doamna Clody Bertola a revendicat un singur apartament din tot imobilul - cel de la etajul 1, locuit altădată de părinţii săi şi dăruit de puterea comunistă doamnei Ecaterina Oproiu Murgescu. El este plasat sub cel care i-a aparţinut dintotdeauna doamnei Bertola, la etajul 2 şi de care naţionalizarea nu s-a atins. Doamna Clody Bertola a cîştigat prin proces apartamentul de la etajul 1.
Pierderea acestui proces a provocat o furie isterică în familia Murgescu. Asemenea telefoane, ca cele pe care le-a primit asistentul meu, sînt expresia acestei isterii. [De altfel şi în antractele procesului - funcţionara dvs. (superioară presupun), moştenitoarea care va să zică, a avut manifestări extrem de pătimaşe, de aceiaşi natură isterică.] S-ar putea ca această isterie să se potolească, urmare a unor sfaturi bune, dar s-ar putea şi ca această identificare nebunească a unor persoane private (mamă + fiică) cu instituţii ale statului, prieteni politici omnipotenţi, să continue, să se dezvolte ca o tumoare necontrolată.
Este acesta un nou început sinistru, un nou val de abuzuri ale statului comunist reciclat?
Cu toată stima,
Lucian Pintilie
Bucureşti, 9 iulie 2004
Stimate Domnule Ministru Miron Mitrea,
O simplă politeţe electorală v-ar fi obligat să răspundeţi la scrisoarea mea din 21 iunie 2004, bon de înregistrare nr. 026574.
Mutismul dvs. mă eliberează de orice promisiune de discreţie privitoare la abuzurile răsfăţatei dvs. baronese, Ileana Murgescu (Oproiu?).
Cu stimă prudentă,
Lucian Pintilie
P.S. Acum 5 minute (ora 11,55 - 9 iulie 2004) am aflat numele exact al baronesei dvs. Numele exact al fetei ECATERINEI OPROIU MURGESCU este ILEANA TUREANU - arhitect - şi funcţia ei este de SECRETAR DE STAT LA MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI.
Vă înţeleg dilema.
Cu multă compasiune,
Lucian Pintilie
5 LUNI MAI TÎRZIU
Domnule Ministru Miron Mitrea,
Dispreţuitor din proastă creştere, nu aţi răspuns la nici una din cele două scrisori pe care vi le-am trimis.
Presupun că după cîştigarea alegerilor sînteţi (veţi fi) mai relaxat şi îmi veţi răspunde - cu o întîrziere de 5 luni, ce e drept - la o scrisoare la care, prin lege eraţi obligat să răspundeţi în termen de maximum 30 de zile.
Marţi 30 noiembrie 2004
Lucian Pintilie