Dacă în ultimii ani, graţie unor directori de scenă ca Silviu Purcărete, Mihai Măniuţiu, Tompa Gabor, Andriy Zholdak, trupa Teatrului "Radu Stanca" a obţinut laurii unor competiţii naţionale şi internaţionale, ca şi aprecierile unor prestigioşi critici, fiind elogiată şi în turneele din Germania, Rusia, Italia, Franţa, Israel, Portugalia, Japonia etc., miezul acestei stagiuni ne-a confirmat adevărul potrivit căruia aici s-a născut şi un regizor de mare viitor.
Deunăzi doar o promisiune autohtonă, anunţată prin savurosul spectacol cu Am angajat un ucigaş profesionist, de Akki Kaurismaki, selecţionat şi în Festivalul naţional "I.L. Caragiale", iată-l acum pe foarte tînărul regizor Radu Alexandru Nica, absolvent al învăţămîntului teatral clujean, punîndu-şi amprenta unei indubitabile personalităţi artistice pe două premiere sibiene, cu Norway today (piesă publicată în colecţia de teatru german contemporan a Editurii LiterNet), piesă a scriitorului ceh de limbă germană Igor von Bauersima, stabilit în Elveţia, tradusă de Victor Scoradeţ, şi cu Nora, de H. Ibsen, amîndouă dezvăluind şi o excelentă colaborare cu scenografa Carmencita Brojboiu. Cei doi ne-au revelat opţiunea lor pentru un teatru modern şi direct, eliberat de clişee, sofisticării şi artificii, capabil să redeştepte instinctele creatoare ale actorilor şi să le pună în lumină din perspectiva unor lecturi scenice de o bine stăpînită inventivitate şi remarcabilă tinereţe intelectuală.
În Norway today, povestea celor doi tineri, Julie şi August, atraşi de gîndul sinuciderii, surprinde acel permanent glissando între umorul de suprafaţă şi amarul unei adolescenţe minate de tragica hotărîre de a curma brusc existenţa aşezată fatalmente sub semnul absurd al apropierii de moarte încă de la naştere. Există în jocul interpreţilor Ionela Acasandrei şi Bogdan Ioan Sărătean, şi ei foarte tineri absolvenţi ai Facutăţii timişorene de teatru, respectiv UNATC, angajaţi la Sibiu prin concurs, atît ingenuitatea sau exuberanţa cerute de roluri, cît şi o percepţie matură a viziunii directorului de scenă, vizibilă în luciditatea şi tensiunea emoţională sau în forţa expresivă a gestului, mimicii şi intonaţiei, puse în slujba unei evoluţii cu delicate accente de lirism ori de umor, fără să "descopere" finalul, altfel (chiar) din text previzibil.
Cu Nora, intrăm în zona unui dificil examen, în care regizorul şi-a propus şi în cea mai mare parte a reuşit să evite lecturile tradiţionaliste, excesul de dramatism şi de glacialitate, dintr-un teatru aşa-zis "psihologic", poate chiar să polemizeze cu imagini ale unor montări anterioare, prezente încă în memoria noastră afectivă. Drama eroinei din "casa cu păpuşi" se află în centrul unui veritabil carusel al neîmplinirilor şi al lipsei de comprehensiune, al impulsurilor sentimentale şi al elanurilor erotice reale sau disimulate, menite să nu conducă însă nicăieri. Poate puţin trenant la început, cînd interpreţii par obsedaţi să-şi "explice" acest "dialog" ciudat, cu privirile ce plutesc dincolo de partener, sau încremenirea prelungită uneori în gesturi fără noimă, de o neaşteptată sangvinitate, spectacolul cîştigă pe parcurs în coerenţă şi intensitate dramatică, oferă rezolvări de mare rafinament atît în planul semnificantului, cît şi al semnificaţiei. Cîteva ruperi de ritm ingenioase, o expresivă înlănţuire de mişcări coregrafice ori de atitudini încărcate de tensiune, ivirile discrete ale unui umor "confiscat" de grotesc, din noaptea "balului mascat", dar mai ales introducerea unui personaj, fiica Norei, care pe parcurs va contribui admirabil la multiplicarea verigilor acestei drame, sunt doar cîteva dintre argumentele acestui discurs ibsenian ce atestă atît ambiţiile şi izbutinţele regiei, cît şi legitimitatea restituirii textului într-o versiune capabilă să intereseze publicul contemporan.
Decorul adecvat, cu pereţii albi ai unei încăperi în care viaţa este doar mimată, cu cele trei uşi din fundal, risipind un aer misterios, premoniţial, dar şi costumele, în general sugestive (însă nu întotdeauna dovedind simţ estetic, dacă mă gîndesc la pantalonii Norei, de la bal), contribuie la reuşita acestui spectacol cu un memorabil laitmotiv muzical şi cu evoluţii actoriceşti nu de puţine ori demne şi ele de a stărui pe retină, în frunte cu acelea "semnate" de Diana Fufezan (Nora), Ofelia Popii (Kristine), Tania Anestosof (Emmy), Pali Vecsei (Nils), Adrian Matioc (Torvald), încă ezitant în a-şi construi rolul fără sincopele şi izbucnirile din final, şi Gelu Potzolli (doctorul Rauk), pe alocuri mai curînd executant decît interpret, după performanţa excelentă din Am angajat un ucigaş profesionist, izbutită cu acelaşi regizor. Aşadar, pe noul val al regiei româneşti, încă un artist autentic, Radu Alexandru Nica. Merită toată încrederea noastră!