Subtilitatea desfrâului - Polanski Polanski

Polanski Polanski, spectacolul americancei Tamilla Woodard, după piesa Savianei Stănescu, capitalizează toată vina unui bărbat care a profitat de o minoră şi o semianihilează prin substanţă poetică. Nomad Theatrical Co. din New York a prezentat la Teatrul Odeon din Bucureşti, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu şi la Festivalul de Film Transilvania din Cluj-Napoca, producţia în care actorul american Grant Neale îl interpretează pe regizorul Roman Polanski.

Piesa scrisă de Saviana Stănescu, dramaturg de origine română, care trăieşte la New York, nu-l menajează deloc pe cunoscutul creator polonez, prezentând aspecte controversate din viaţa lui. În 1977, Roman Polanski a fost arestat şi judecat la Los Angeles, după ce a avut o aventură cu o fată de 13 ani. Temându-se de o condamnare aspră, Polanski a fugit din America în 1978. La finalul a 31 de ani de libertate, timp în care s-au născut marile sale filme, a fost arestat în Elveţia, fiindu-i impus domiciliul forţat, la vila sa. În 2010, guvernul elveţian a refuzat să‑l extrădeze, oferindu-i, din nou, libertatea.
 

Vinovatul fără vină

Textul reproduce tot acest traseu al vinei, de la forma ei concretă, aplicată, până la evoluţia ei ca amintire şi idealizarea unui moment erotic foarte intens. Vina lui primeşte un tratament poetic, iar regizorul îşi acordă circumstanţe atenuante atunci când explică acel sentiment rar, mult mai puternic decât voinţa, care împinge un bărbat să se apropie periculos de fanteziile sale.

Pentru Polanski, cel din anii '70, întâlnirea intimă cu minora suavă se transformă într-un act de creaţie, iar regizorul caută în acel moment tensiunea specifică unei scene dintr-un film memorabil.

Deşi nu-l exonerează total pe Polanski, Saviana Stănescu merge într-o direcţie în care găseşte justificări reale pentru gesturile regizorului. Explică şi ce l-a împins să fugă. Nu neapărat frica primordială de încarcerare, ci orgoliul, teama ca nu-şi va mai putea face filmele. În piesă, regizorul spune că ar prefera să fie condamnat să stea toată viaţa pe platourile de filmare decât să poarte o brăţară la picior, într-o vilă-temniţă, şi să fie monitorizat prin GPS.

Spectacolul Tamillei

Woodard este construit pe scheletul monologului puternic, foarte bine susţinut de actorul american Grant Neale, care joacă în forţă, este expresiv şi convingător şi chiar seamănă foarte mult cu Polanski. El îşi umanizează personajul, dar îi şi calibrează portretul, scoţându-i la iveală vanitatea şi emfaza. Polanski se consideră un regizor de geniu şi este ridicol atunci când vrea să se sinucidă în mare stil, dar se face că uită să mai pună gloanţe în pistol.

Victimă şi ticălos, Polanski e disecat într-un spectacol obiectiv, care, deşi nu te ţine cu sufletul la gură, are meritul că împinge teatrul în zonele investigaţiei psihologice, pornind de la un caz contemporan de notorietate.