Când minte ascunsul adevăr - Where the Truth Lies

Una dintre primele imagini ale filmului este un stop-cadru pe figura lui Lanny Morris, jumătatea unui celebru şi adulat cuplu de entertaineri ai Americii deceniului 6. Lanny ne priveşte năstruşnic şi jucăuş, iar imaginea pâlpâie gri-albăstrui, conferind încă de la început peliculei subtila sa natură secundară. Imagine reflectată. Iluzie. Umbra unei măşti pe un perete alb.

Filmul, lansat în 2005, regizat de Atom Egoyan şi bazat pe romanul omonim al lui Rupert Holmes, reconstruieşte două epoci extrem de ofertante vizual, muzical, tipologic şi comportamental - finalul anilor '50 şi începutul anilor '70 - alegând cele mai reprezentative şi familiare mărci.

Cămăşi cu guler răsfrânt, păr strălucind de briantină, blond platinat, rochii ambigue, cu decolteuri îndrăzneţe şi fuste cuminţi, decapotabile cu garda joasă, nori nicotinici, Louis Armstrong, jazz şi swing. Sally, mafiotul cu fioros accent de Little Italy şi neverosimilă poreclă feminină. Cafea cu amfetamine la micul dejun şi barbiturice cu şampanie la cină. Hoteluri somptuoase, poliţişti în slujba unor cetăţeni cu costume dungate, garoafă la butonieră, engleză cântată şi oferte de nerefuzat. Suntem în 1957.

Scurte de piele, perciuni generoşi, salopete mulate, pantofi cu platformă, bronz-mahon, cămăşi fără primii trei nasturi, tricouri pe gât, inele masive, coafuri afro şi pantaloni evazaţi, nori nicotinici, Santana, decoraţiuni interioare abstracte sau "tribale", telefoane cu disc, caseta audio ca ultim răcnet tehnologic, magnetofoane. Posterul psihedelic cu Hair din biroul lui Lanny. Războiul din Vietnam, marcat prin trei fraze. Supermarketul cu preţuri fabuloase. Am ajuns în 1972.

Filmul este povestea a doi comici de imens succes. Lanny Morris, băiatul-american-necăjit-devenit-star (Kevin Bacon) şi Vince Collins, britanicul-înrădăcinat-în-colonii (Colin Firth), eroi irezistibili ai emisiunilor-maraton în scopuri caritabile şi răsfăţaţii unei ţări întregi. Viaţa lor e un continuum de spectacole în cluburi supraaglomerate, show-uri de televiziune, avioane particulare, cadouri extravagante, băutură şi femei în cascadă, plus colaborări mai mult sau mai puţin voluntare cu onorabilul Sally Sanmarco, imitat nemilos şi şarjat într-o savuroasă scenă cu grepfruturi. Toate sub privirea atentă a lui Reuben, valetul perfect, care vede mai ales când închide ochii. Până când parteneriatul lor se dizolvă brusc, în urma unui eveniment tragic - dispariţia lui Maureen, tânăra cameristă cu ochi de căprioară, din apartamentul lor încuiat pe dinăuntru, în timp ce vedetele-şi dormeau somnul amorţit de sedative şi Moët.

După 15 ani, jurnalista Karen O'Connor, angajată să colaboreze la scrierea memoriilor lui Vince Collins, investighează un mister ce se tot adânceşte, descoperă fapte şocante despre eroii ei din copilărie şi devine captiva unui vârtej de secrete, culpe, disimulări, şantaje şi dezvăluiri cu potenţial distructiv maxim.

Filmul pendulează constant şi deconcertant între cele două repere temporale, folosind la maximum tehnica flashback-ului şi a fragmentării. Astfel capătă substanţă un caleidoscop de relaţii duale şi triple, care se fac, desfac şi refac mereu: Lanny / Vince,...un cuplu mixt, în esenţă. Eu eram plăcerea, şi el controlul. Eu eram rock and roll, el avea clasă. Prezenţa lui îi permitea Americii să mă placă pe mine; Lanny / Vince / Maureen; Lanny / Vince / Reuben; Lanny / Karen; Vince / Karen. Identităţile se fluidizează. Karen îşi asumă numele şi viaţa celei mai bune prietene, încercând să păstreze secretul misiunii sale investigative faţă de Lanny. Domnul Collins devine domnul Morris, recreează scena-cheie din urmă cu 15 ani şi pleacă hollywoodian, într-o baie de şampanie. Tânăra Karen, purtând rochie albastră şi bentiţă la ceea ce avea să fie ultima emisiune TV a duetului de aur, se reflectă safic în Alice-cu-şorţuleţ-şi-cosiţe, pe acordurile piesei White Rabbit a celor de la Jefferson Airplane. One pill makes you larger / And one pill makes you small...

Kevin Bacon în rolul lui Lanny arde ecranul: exploziv, coleric şi franc în dorinţele, conflictele şi chinurile lui. Colin Firth, jucându-l pe Vince Morris, mocneşte stilat sub tăciuni, îşi priveşte viitoarea victimă nebănuitoare cu expresia unei cobre încolăcite şi se prăbuşeşte strivit de o vină mortală şi de o pasiune interzisă de legea şi morala epocii şi, mai dureros, de refuzul scuipat cu dezgust al partenerului său. Din păcate, Alison Lohman în rolul lui Karen O'Connor pare depăşită şi de partitura proprie şi de prestigiul celor doi colegi de platou. Cu figura inexpresivă şi vocea plată, recitându-şi replicile ca lista de cumpărături, reprezintă singurul minus major al filmului şi se salvează întrucâtva doar prin prezenţa fizică.

Karen şi Reuben formează cel din urmă cuplu. Dialogul lor aşează ultima piesă în puzzle chiar înainte ca unul dintre ei să se piardă în oraşul pustiu ridicat într-un studio cinematografic. Iar tentaţia cercului închis devine irezistibilă, cu tot avertismentul ambiguităţii fecunde a titlului original.