Cam asta ar fi morala Poveştii unui rechin / Shark tale, ultima producţie de animaţie marca DreamWorks.
Povestea unui rechin se vinde ca o parodie adusă la zi a filmelor cu mafioţi. Prima parodie este animaţia, a doua este apa, a treia este întoarcerea ca o mănuşă a temei "fiului risipitor". Să le luăm pe rînd.
Lumea Mafiei se răscoleşte, probabil, în mormînt - cu toţi "Don"-ii ei - văzînd că a devenit subiect de desen animat. Căci, deşi parodii - şi pastişe - s-au mai făcut, la Hollywood şi nu numai, este pentru prima oară, după ştiinţa mea, cînd "sindicatul crimei" primeşte o lovitură în plex dată cu creionul. (Sau, mai exact, cu computerul - o lovitură de soft...) Don Lino, "Naşul" din Shark Tale, nu are doar vocea lui Robert De Niro: este desenat, chiar, după chipul şi asemănarea actorului (cu aluniţă cu tot!). Cînd ştim de recentul scandal italo-italoamerican - un grup de "patrioţi" italieni au făcut gălăgie atunci cînd s-a pus problema decorării actorului, reproşîndu-i-se stricarea "imaginea Italiei" prin rolurile de mafioţi... -, portretizarea lui Don Lino ca "Don" De Niro e o tiflă în plus în direcţia spectatorilor, a "patrioţilor" & mafioţilor.
În al doilea rînd, este vorba despre lumea Mafiei intrată la apă! Totul se petrece la cîteva leghe sub nivelul oceanului, într-un megalopolis zgomotos & aglomerat în care există patroni, televiziuni, spălătorii de balene, ambiţii, bani, iubiri şi interese. Oscar (Will Smith) visează la celebritate pe cînd dă cu mătura pe-o limbă de balenă. Deşi Angie telefonista (Renee Zellweger) e îndrăgostită de el, Oscar vrea mai mult - mult mai mult. Atunci cînd hazardul i-l scoate în cale pe Lenny-rechinul, iar un concurs de împrejurări face ca fratele lui Lenny să moară buşit de o ancoră, Oscar nu stă mult pe gînduri şi se agaţă de situaţie: oraşul va crede că el l-a ucis pe rechin, devenind - peste noapte - eroul zilei! Dintr-o dată, cînd nici nu mai spera, iată-l pe Oscar în postura de Superman subacvatic - adorat de televiziuni, de mulţimi şi de vampa Lola (Angelina Jolie), care nu face nici-un secret din faptul că-i plac cei puternici şi cu bani. Lucrurile merg unse, cu atît mai mult cu cît timidul Lenny devine complicele său.
Aici intervine al treilea nivel parodic al filmului: Lenny, "fiul risipitor", este un rechin... vegetarian! Există o scenă mortală în care, la masă cu tatăl său, Lenny este forţat să mănînce creveţi vii. Creveţii tremură, ţipă, imploră îndurare - iar Lenny, milos, îi face scăpaţi. În lumea "codului macho", tipic mafiot, scenariştii au imaginat un personaj care, deşi nu vrea neapărat să-şi afirme nici o "diferenţă", este un statement prin simpla lui prezenţă. Lenny este rechinul "alternativ", cumulînd, în aceeaşi persoană, defectul de-a fi o ruşine pentru Mafia şi calitatea de-a fi o mîndrie pentru comunitatea subacvatică. Şi, deşi personajul principal al filmului pare să fie Oscar - eroul impostor -, Lenny este, de fapt, eroul adevărat: cel care nu poate trăi în minciuna de-a fi ceea ce nu este, cel care - în faţa neînţelegerii Familiei - preferă să fugă de-acasă, renunţînd la toate privilegiile, şi să se ascundă printre peştii mici...
Shark tale este una din cele mai bune producţii DreamWorks. Are eficacitatea aceea rapidă, "multitask", pe care-o asociem animaţiei ultimilor ani. Realizatorii au reuşit nu doar să facă din fiecare personaj, oricît de episodic, o apariţie de neuitat (vezi creveţii), ci şi să îl definească printr-un gag numai al său (vezi Sykes/Scorsese). În plus, conferind fiecărui personaj cîte ceva din trăsăturile celor care le-au asigurat vocile, au împins pastişa pînă în pragul parodiei autoreferenţiale - dînd, totodată, impresia că se joacă. Va urma, oare, un Shark Tale 2? Nu putem decît să sperăm.
Fişa tehnică:
Povestea unui rechin / Shark Tale, regia: Vicky Jenson, Bibo Bergeron, Rob Letterman, cu vocile lui: Will Smith, Robert De Niro, Renee Zellweger, Angelina Jolie, Jack Black, Martin Scorsese.