Este poate uitat acum, dar personajul Conan (Barbarul) îşi are originea în scrierile americanului Robert E. Howard, publicate în perioada interbelică în revistele "de specialitate" din Statele Unite. Robert E. Howard (1906-1936) este considerat, în prezent, cel mai important exponent al literaturii pulp ("de consum", "de duzină", indiferent de cât s-a extins termenul ulterior; aşadar, ficţiunile care, spre deosebire de science-fiction, policier sau horror, nu au reuşit să-şi găsească altă miză decât distrarea, pentru o perioadă scurtă, a cititorului).
Totodată, prin scurta şi intensa sa viaţă, Howard trece drept una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale literaturii americane. Toată viaţa a îngrijit-o pe mama sa muribundă, bolnavă de tuberculoză; când aceasta a intrat în comă irecuperabilă, scriitorul s-a împuşcat în cap; de la complexul lui Oedip la depresie clinică, o întreagă literatură încearcă de atunci să-i explice gestul.
Personajul Conan a fost creat de Howard în 1932, în paginile revistei pulp "Weird Tales" şi continuat până la moartea sa din 1936. Prin el, se naşte o întreagă subspecie a literaturii fantasy, aşa-numita sword and sorcery (sabie şi vrăjitorie) sau heroic fantasy (fantezie eroică), extrem de prolifică în deceniile care au urmat.
Pe urmele lui Arnold
Scriitori importanţi s-au exersat de-a lungul vremii în acest tip de ficţiune. "Cariera" ulterioară a personajului Conan este fulminantă, în cărţi, benzi desenate, filme, televiziune, jocuri video etc. Cele mai importante personificări ale "barbarului" sunt cele două filme cu Arnold Schwarzenegger, care l-au consacrat pe megastar în anii '80, al căror succes pelicula de faţă încearcă să-l repete. Primul dintre ele, Conan the Barbarian (1982), este semnat (împreună cu Oliver Stone) de regizorul John Milius, una dintre personalităţile subestimate ale cinemaului american, "eminenţa cenuşie" (ca scenarist) din spatele unor filme ale lui Coppola ca Apocalypse Now (aşa cum în umbra multor filme ale lui Scorsese se află un alt geniu, scenaristul şi regizorul Paul Schrader). Al doilea, Conan the Barbarian (1984), a fost realizat de Richard Fleischer, cineast prolific, dar cu o mai scăzută notă personală.
Conan reîncărcat
Universul imaginat de Howard pentru Conan este aşa-numita "vârstă hyboriană", plasată ficţional între scufundarea Atlantidei şi apariţia străvechilor civilizaţii aşa cum le ştim, iar pentru aceasta scriitorul a mixat sugestii din vechile mitologii indo-europene şi celtice, precum şi din Vieţile paralele ale lui Plutarh. Tocmai coerenţa acestui univers (care ar fi fost foarte greu de obţinut de nişte scenarişti contemporani de la Hollywood) asigură şi succesul variantei din 2011 a poveştii lui Conan, tocmai bună pentru un divertisment "eroic" şi "masculin" de vară.
Aventurile se înlănţuie pe nesimţite, iar decorul în care sunt plasate fascinează. Efortul a fost multinaţional: hawaiianul Jason Momoa, interpretul culturist al lui Conan, a scris deja continuarea filmului, exterioarele (splendide şi ieftine) au fost turnate în Bulgaria, iar românca Alina Puşcău îşi face o scurtă apariţie cât mai decoltată.