Vă imaginaţi o fiinţă superioară (o putem numi producător, dar nu neapărat) care are puterea de a extrage efectiv dintr-un film unul sau mai multe personaje care o calcă pe nervi? Ei bine, thriller-ul The Forgotten (Obsesie misterioasă) îşi dă toată silinţa să ne convingă de existenţa unei asemenea fiinţe. Sigur, veţi spune, oameni care pleacă din (sau de la - sic!) film la momentul oportun am tot văzut - de acord, dar nu aşa.
Va să zică, avem una bucată cucoană (Julianne Moore), roşcată şi înlăcrimată, care-şi jeleşte de un an plodul dispărut într-un accident aviatic. Şi mai avem un soţ (Anthony Edwards) şi un shrink (Gary Sinise) care se străduie s-o convingă că-i numai bună de Bălăceanca - vezi Doamne, puştiul nu numai că n-a căzut cu avionul, dar nici n-a existat vreodată! Conspiraţie, hm? Mai ales că vecinul brunet şi cu căutătură absentă (Dominic West), ex-hocheist, actualmente alcolist, a şi uitat deja că a avut şi el o fetiţă, dispărută în acelaşi presupus accident... Bon, zic, începem taman ca-n Rosemary's Baby via Gaslight şi aterizăm apoi în Dosarele X ceea ce nu-i rău - lung-metrajele cu aer de episod "X-pandat" (Les rivieres pourpres e un exemplu recent) au o familiaritate binevenită.
Până la jumătate, story-ul se ţine, imaginea metalizată şi pianul lui James Horner induc o stare de angoasă vecină cu paranoia, iar actorii se străduie corect; de când agenţii NSA se dovedesc mai incompetenţi decât instalatorii de pe palierul meu, iar personajul enigmatic (Linus Roache) îşi dezvăluie identitatea pe care cei mai dibaci dintre voi au intuit-o din debut, filmul devine asemenea unui pensionar rătăcit prin supermarket: indecis. Başca, nu mai puţin de patru personaje îşi iau efectiv zborul, cu ajutorul fiinţei superioare de care aminteam mai sus (probabil un duşman de-al scenaristului), într-un chip memorabil,care provoacă iniţial fiori şi mai apoi hohote... Păcat, ideea centrală (pe care m-am tot chinuit să n-o dezvălui), deşi defel originală, merita un film mai low-key - zgomotul şi furia sperie arareori. Regizorul Joseph Ruben a avut zile mai bune (Stepfather) şi mai proaste (The Money Train) - ca şi ultimul exemplu, The Forgotten e mai degrabă de ne-uitat.