Ateneul Român a găzduit un eveniment ce depăşeşte zona obişnuită a manifestării prilejuite de sărbătorile sfîrşitului de an. Bucureştenii l-au putut reasculta pe tenorul José Carreras, una dintre marile voci ale deceniilor din urmă, un muzician, o conştiinţă vie a zilelor noastre;... o voce ce ne parvine, parcă, dintr-o altă lume; chipul îi este marcat de avatarurile unor încercări grele; adresarea îi este susţinută de aura înţelepciunii; este o voce a speranţei, a comuniunii întru iubire; este un glas al bucuriei, al bucuriei de a comunica cu semenii săi.
Ne-a prezentat lucrări ale repertoriului tradiţional vest-european de sezon, cîntece ale repertoriului tradiţional spaniol din genul atît de popular al zarzuelei, dar şi arii din opere ale repertoriului verist italian, ale celui romantic francez. Este drept, vocea sa nu mai dispune de forţa, de strălucirea spectaculoasă a acutelor tenorale; registrul grav, baritonal, a pierdut din vigoare, se cîntă cu un ton mai jos decît este notat în partitura originală. Dar caracterul expresiei a rămas acelaşi, ştiinţa cîntului, experienţa declamaţiei, chiar şi temperamentul adresării muzicale au rămas neştirbite. Pe deasupra aspectului teatral al cîntului tenoral distingem căldura adresării umane, bucuria comunicării.
Pe parcursul aceluiaşi concert, Carreras a avut generozitatea de a oferi şansa afirmării unei voci tinere, a sopranei Alexandra Coman, absolventă a Conservatorului bucureştean; este o voce valabilă, aflată în formare, în creştere; urmează studii de superioară specializare în străinătate; în mod regretabil, maeştrii de cînt ai domniei sale nu au fost menţionaţi în programul de sală.
Admirabilă, de un excelent profesionalism s-a dovedit a fi prestaţia Orchestrei filarmonice bucureştene, condusă de dirijorul spaniol David Gimenez, un încercat specialist al genului muzical-dramatic.
Carreras a fost primit sărbătoreşte. La sfîrşitul concertului, chemările, revenirile în scenă şi rechemările la rampă nu conteneau;... la fel şi lunga succesiune - mult prea lungă! - a suplimentelor oferite publicului de cei doi protagonişti, un public rămas în sală zeci de minute în şir pentru a-şi exprima simpatia faţă de marele artist.
Nu ai putut să nu observi faptul că spectacolul de pe scenă a fost însoţit de un alt spectacol, oferit de cealaltă parte a rampei scenei de concert de spectacolul din sală. Vechea şi noua conducere a ţării au încercat a coabita în public pe parcursul unei manifestări prestigioase, desfăşurată, de această dată şi în mod semnificativ, "sub înaltul patronaj al Preşedinţiei României" şi "cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor". Este un început promiţător pe drumul spre normalitate.