Magie în 3D reale - Cărăbuşii

În paradoxala lume a secolului al XXI-lea, când tehnologia devine, uneori, barieră în calea unei comunicări reale, iar relaţiile dintre copii şi adulţi devin, parcă, mai anevoioase, harnicul colectiv al Teatrului Ion Creangă face o pledoarie pentru calea dialogului părinte-copil în spectacolul Cărăbuşii.

Sub îndrumarea directorului de scenă, Cornel Todea, actorii propun o feerie muzicală, în care punţile de comunicare dintre părintele autoritar şi copil se restabilesc graţie dansului şi cântului unor cărăbuşi. Spectacolul, cu un puternic impact vizual, devine o alternativă reală pentru copiii obişnuiţi cu lumea virtuală, 3D şi a consolelor Play Station. Cărăbuşul, din deschiderea spectacolului, este o metaforă scenică ce poate lesne concura cu efectele 3D din lumea virtuală, în care copiii de astăzi poposesc adesea.

Textul lui Stanislaw Ignacy Witkiewicz, personalitate enigmatică şi emblematică a teatrului, romanului şi picturii poloneze, este propria sa poveste. La vârsta de opt ani, copilul Stanislaw Witkiewicz îşi transcrie un vis pe o foaie de maculator şi, astfel, se va naşte prima sa creaţie, comedia într-un act Gândacii (Karaluchy în poloneză). În elegantul caiet-program (realizat de secretarul literar al teatrului, Daniela Mişcov), ni se dezvăluie ideea convertirii acestui "text". Eminentul regizor clujean Tompa Gábor a fost primul care a creat, în stagiunea 2002-2003, la Sibiu spectacolul Gândacii. De aici, ideea a fost preluată de către regizorul Cornel Todea, care a regândit textul, adaptându-l pentru scena unui teatru de copii. Titlul a fost şi el adaptat, preferându-se o variantă mai apropiată de optimismul vârstei inocenţei. În tradiţia românească, cărăbuşii au o simbolistică luminoasă, sunt mesageri ai primăverii şi, deopotrivă, semne ale prosperităţii.

Astfel, povestea copilului-pianist, terorizat de tatăl autoritar, care insista exagerat pe exerciţiile tehnice, game şi arpegii, devine o feerie muzicală, graţie partiturilor semnate de maestrul Iosif Herţea şi coregrafiei lui Păstorel Ionescu.

Copilul-pianist (Miruna Ionescu) transformă realitatea unor lecţii de muzică chinuitoare într-o luptă, care are loc sub semnul oniricului. Soldăţeii - note muzicale (şapte), aflaţi sub tutela Regelui autoritar (Ion Arcudeanu), sunt înfrânţi de fetele-cărăbuşi (şapte), care devin aliaţii copilului.

Dictatura răului este înlăturată de grupul de fete-cărăbuşi, care cântă o muzică a aerului şi aripilor de vibraţie. Cele şapte actriţe transfigurează prin muzică şi dans imagini plastice şi sonore inspirate din Natură. În costume suav-incitante (voal şi satin în tonuri de roşu şi negru), ajutate de instrumente muzicale (tobe tom-tom, congas, clopoţei şi zurgălăi), cele şapte insecte ale Luminii îi domină pe cei şapte soldaţi, aşa cum, în Biblie, păstorul David l-a înfrânt pe Goliat cel mare şi puternic. Forţei şi cruzimii i se opun frumuseţea şi bunătatea.

Tinerele actriţe: Marcela Andrei, Ilinca Atanasiu, Iulia Costiniu, Ani Creţu, Liliana Donici, Julieana Drăghici, Ioana Ginghină se lansează cu graţie într-o aventură muzical-dansantă împotriva celor şapte note muzicale devenite nişte soldaţi obedienţi ai unui rege absurd şi autoritar.

Sub privirile şugubăţ-uimite ale călugăriţelor (Alexandrina Halic, Marina Procopie, Anca Zamfirescu), lupta dintre bine şi rău, blândeţe şi duritate, capătă accente comice. Grupul celor trei călugăriţe devenind un fel de cor antic, martor-comentator al evenimentelor.

Cei şapte soldaţi, care puteau fi deopotrivă şi cele şapte note muzicale (şambelanul soldaţilor fiind nota DO cu dublă valenţă) duc un război, în note comice, cu insectele Luminii. Astfel, actorii Oliviu Bughiu, Ion Ionuţ Ciocia, Gabriel Coveşeanu, Eduard Jighirgiu, Marius Nănău, Cezar Popescu şi Cristian Boeriu (şambelanul / nota DO) ipostaziază variante internaţionale a unei posibile "legiuni" militare, împletind, cu umor, eşantioane muzicale din Franţa, Italia, Spania, Rusia, Japonia, SUA şi România, stârnind entuziasmul micilor spectatori. Sub magia lui "şapte", războiul este câştigat de forţele Binelui (copilul ajutat de cărăbuşi). La trezirea din vis, copilul are alături un tată mai tolerant şi cele şapte note muzicale, devenite prieteni.

Într-un sincretism al artelor, întreaga echipă, riguros coordonată de către experimentatul regizor, Cornel Todea, realizează un spectacol antrenant şi reaminteşte tuturor(copii şi adulţi) nevoia de comunicare reală şi de emoţie pură.

Teatrul Ion Creangă, Bucureşti
Cărăbuşii
Scenariul: Tompa Gábor, Iosif Herţea şi Cornel Todea, după o povestire de Stanislaw Ignacy Witkiewicz
Regia artistică: Cornel Todea
Muzica originală şi pregătirea muzicală: Iosif Herţea
Ilustraţie muzicală: Sorin Tudor
Scenografia: Anca Pâslaru
Coregrafia: Păstorel Ionescu
Distribuţia:
Copilul - Miruna Ionescu
Tatăl, Regele - Ion Arcudeanu
Soldaţii - Oliviu Bughiu, Ion Ionuţ Ciocia, Gabriel Coveşeanu, Eduard Jighirgiu, Marius Nănău, Cezar Popescu
Şambelanul - Cristian Boeriu
Şamanul cărăbuşilor - Miruna Ionescu
Călugăriţele - Alexandrina Halic, Marina Procopie, Anca Zamfirescu
Cărăbuşii - Marcela Andrei, Ilinca Atanasiu, Iulia Costiniu, Ani Creţu, Liliana Donici, Julieana Drăghici, Ioana Ginghină.