Victorie daneză la Premiile Academiei Europene de Film, 2011

A 24-a ediţie a Premiilor Academiei Europene de Film s-a desfăşurat sâmbătă seara (3 decembrie 2011) la Tempodrom, în Berlin, în acorduri de muzică românească, dar a adus cele mai importante premii Danemarcei. A fost o gală echilibrată, totuşi, cu premii risipite la mai multe filme nominalizate şi, din alt punct de vedere, o gală la care s-a făcut multă politică. De pildă, Michel Piccoli l-a vorbit de rău pe preşedintele Franţei, ş.a.m.d. Din păcate, scurtmetrajele româneşti din competiţie nu au câştigat nici un premiu.

"Lars are un nou mesaj pentru voi", a spus soţia cineastului, trimisă de el la Berlin ca emisar. "Va aşteaptă cu multă căldură". Lista de premii e echilibrată; deşi Melancholia avea opt nominalizări şi a luat patru premii.

Ceremonia a început cu Anke Engelke mimând Melancholia, în rochie de mireasă şi cu o sârmă îndoită în mână, până când a fost depăşită din spate de Shantel and the Bucovina Club Orkestar; cântă foarte româneşte şi nu degeaba pentru că Shantel, care e foarte cunoscut în Germania, e originar din România. "I can see Silvio Berlusconi coming, but not here", spune actriţă germana uitându-se la public prin sârma îndoită care conturează un profil uman (sau, mai degrabă, statueta EFA).

Orchestra lui Shantel, care a susţinut muzical gala, a dat o notă de nuntă românească întregii seri.

"Doamnelor şi domnilor, nu trebuia să dau acest premiu, aşa că dacă cineva îmi da un text, îl şi citesc. Nu eu trebuia să vin, ci Irene Jacob", a spus Sylvie Testud, chemată în scenă de Anke Engelke. Nu-i nimic, sala a aplaudat şi ne-am dus mai departe.

Cele şase filme nominalizate au fost prezentate de şase actori germani, printre care Moritz Bleibtreu şi Alexandra Maria Lara. A fost simpatic dialogul mut dintre Anke Engelke şi Heike Makatsch à la The Artist. Actriţele schimbau doar grimase, în vreme ce pe ecran se vedeau cartoanele ca dintr-un film mut: - "De ce poartă Anke o cortină pe ea? Nu şi-au permis-o pe Catherine Deneuve să prezinte gala?" "Heike Makatsch - o găsiţi beată la bar, după gală." Ca să fie mai convingătoare, Heike Makatsch a adus şi câinele din filmul lui Michel Hazanavicius.

A urmat un moment nepregătit. Bruno Ganz şi Volker Schloendorff l-au urcat pe Michel Piccoli pe scenă oferindu-i un premiu care nu era în program. "Dacă am auzit că veniţi, am dorit să vi-l oferim. E un premiu pe care nu îl dăm tot timpul, i l-am mai oferit, de pildă, lui Manoel de Oliveira", a spus Schloendorff, prezentând Premiul de Onoare care i-a fost acordat şi lui Manoel de Oliveira în 2007.

"Je vous aime", doar atât i-a spus Bruno Ganz lui Piccoli. Iar acesta a răspuns: "Îl iubesc şi eu pe omul acesta, dar nu ştiu cum îl cheamă. (...) Sunt supărat pe Nanni Moretti că nu e aici, dar îl iubesc mult. Văd aici un regizor care nu m-a chemat niciodată să lucram împreună" După care a dat-o pe politică: "Şeful vostru e o femeie, şeful meu este un om micuţ. A fost preşedinte al Franţei... ah nu, mai e, dar nu pentru multă vreme".

Gluma a fost continuată de Maria de Medeiros care a imaginat împreună cu Anke Engelke variante de titlu pentru o coproducţie franco-germană, ca introducere la Premiul Coproducţia Europeană 2011 - "Frumoasa şi Bestia", "Saving Private Banking" ş.a.m.d., în râsetele sălii.

Ludivine Saigner a prezentat Premiul Regizorul european al anului. Lovitură de teatru - câştigă Susanne Bier, în defavoarea lui Lars Von Trier, a fraţilor Dardenne, a lui Bela Tarr şi Aki Kaurismaki. Regizoarea aproape că se duce în nas urcând pe scări să-şi ia premiul (poate că Lars Von Trier, care sigur a urmărit gala la televizor, şi-ar fi dorit.). Ori sunt prea mulţi membri danezi în EFA, ori corectitudinea politică i-a pătruns până la măduvă pe cei peste 2.000 de membri EFA.

Că sunt mulţi membri danezi în EFA s-a văzut din frecvenţa daneză din cadrul galei. Mads Mikkelsen a primit un premiu pentru cariera sa, un alt actor danez, Ulrich Thomsen, a prezentat un premiu. Melancholia (coproducţie majoritar daneză) a avut opt nominalizări, iar Hævnen a avut patru nominalizări.

Stellan Skarsgaard, înainte de a-i înmâna Premiul European Achievement în World Cinema danezului Mads Mikkelsen a adus unul din cele mai frumoase laudatio auzite la Premiile EFA. Şi-a adus întâi aminte că, atunci când s-au cunoscut, acesta vorbea ore întregi numai despre fotbal. "Mă întrebam de ce mă duc la filmele lui deşi nu-mi plac. Nu e felul cum arăţi, pentru că nu arăţi bine, ai doar o faţă interesantă. Ştiu că ai fost ales cea mai sexy persoană în Danemarca, dar de oameni care nu te cunosc, iar Danemarca e o ţară foarte mică." După care a glisat. "Nu cred ca e vorba despre devoţiunea şi generozitatea ta ca actor, e poate faptul că eşti imprevizibil atunci când joci. Orice faci e clar şi frumos, şi are energie în spate. De aia mă duc să îţi văd filmele, chiar dacă e vorba despre un remake american în 3D după un film danez, şi mă duc te ascult şi sunt absorbit de ochii tăi şi de tine şi sunt foarte fericit."

Ce păcat că nu se înţelege engleza lui Shantel, care într-unul din momentele muzicale ale galei spune ceva despre România, Transilvania, partizani....

Prezentatorii care vin din ţări cu limbi mai ciudate, ca Merab Ninidze sau Zrinka Cvitesic, spun întâi "Bună seara" în limba lor, pe urmă continuă în engleză. S-a spus şi "Bună seara" în română, de către Alexandra Maria Lara care a prezentat The King's Speech, unul dintre cele şase filme nominalizate la Filmul european al anului.

Mândria europeană e la ea acasă. Oricum, discursurile de dinainte de intrarea în direct s-au concentrat nu doar pe ce se concentrează de obicei, identitatea europeană, ci şi pe criza financiară care se apropie de dezastru.

Ludovic Bource, care a fost desemnat Compozitorul european al anului, a spus că acesta este primul premiu pe care îl ia şi a mulţumit în mod special câinelui din film care l-a inspirat, ca şi energiei actorilor şi regizorului.

Odată cu Wim Wenders, când a primit Premiul pentru documentar, au urcat şi trei dansatori din Tanztheater Wuppertal.

Tom Hooper a ridicat premiul Actorul european al anului în locul lui Colin Firth, care n-a venit la Berlin. Iar Paz Vega a anunţat Premiul People's Choice, votat prin internet de spectatori (Michel Piccoli se uită cu degetul în gură.).

August Diehl a venit pe scenă pentru a introduce Premiul pentru întreaga carieră acordat lui Stephen Frears. "E un geniu, dar nu se consideră un geniu, ci un protector", a spus el, poftind-o apoi pe scenă pe Anouk Aimée. "Ne-am întâlnit prima oară pe un platou. Eu eram străină, era un platou britanic. Acum te întâlnesc la festivaluri, în diferite ţări, şi de fiecare dată mă bucur să te văd. Te iubesc, eşti ca din familia mea".

Frears: "Nu-mi scriu scenariile, fac filme vesele pentru că nu mai suport mizeria, spectatorilor le plac unele filme iar altele nu - şi asta e deprimant. Când eram copil nu auzisem de Europa, dar eram englez, de aceea. (...) Dar când am mai crescut şi am văzut Jour de fête de Jacques Tati s-au deschis uşile şi am fost sedus de cinemaul european. (...) Nu am vrut să fiu regizor, nu ştiam că există această meserie, dar eram impresionat de Karel Reisz şi Lindsay Anderson, care erau formidabili." "Aveţi bani în Danemarca", i-a spus lui Mads Mikkelsen. "Eu vin dintr-o ţară falimentară. Mulţumesc mult pentru premiu. O să încerc să mă descurc mai bine data viitoare."

Premianţii celei de-a 24-a ediţii a Premiilor EFA

Filmul european 2011 - Melancholia de Lars Von Trier
Regizorul european 2011 - Susanne Bier (pentru Hævnen)
Actorul european 2011 - Colin Firth (The King's Speech)
Actriţă europeană 2011 - Tilda Swinton (We Need to Talk about Kevin)
Scenaristul european 2011 - Jean-Pierre şi Luc Dardenne (Le gamin au vélo)
Premiul de imagine Carlo di Palma - Manuel Alberto Claro (Melancholia)
Monteurul european 2011 - Tariq Anwar (The King's Speech)
Scenograful european 2011 - Jette Lehmann (Melancholia)
Compozitorul european 2011 - Ludovic Bource (The Artist)
Descoperirea europeană 2011 - Prix FIPRESCI - Oxygen (Belgia-Olanda) de Hans Van Nuffel
Documentar 2011 - Prix ARTE - Pina de Wim Wenders (Germania)
Animaţia 2011 - Chico & Rita de Tono Errando, Javier Mariscal şi Fernando Trueba (Spania-Insula Man)
Premiul pentru scurtmetraj - The Wholly Family de Terry Gilliam (Marea Britanie)
Premiul pentru coproducţie europeană - Prix Eurimages - Mariela Besuievsky (Spania)
Premiul pentru întreaga carieră - Stephen Frears
Premiu de onoare - Michel Piccoli
European Achievement in World Cinema - Mads Mikkelsen
Premiul People's Choice - The King's Speech

Detalii de atmosferă
La interviul cu Stephen Frears, pe care l-am făcut de dimineaţă, am fost şase jurnalişti. Doi dintre ei n-au pus nicio întrebare dar au înregistrat tot, iar unul dintre aceştia m-a şi rugat la sfârşit să-i fac o poza cu Frears. E de bănuit că îşi va publica interviul ca şi cum l-ar fi intervievat singur pe cineast, iar pe urmă, pentru că a fost simpatic şi întrebările au fost bune, Stephen Frears a şi acceptat să facă o poza împreună.
N-a mers, de fapt, grozav cu interviurile. Sperăm un Colin Firth, un Aki Kaurismäki, un Terry Gilliam. Când colo, Michel Hazanavicius trebuia să confirme ora şi n-a mai confirmat nimic, Jean Dujardin n-a vrut deloc, nici Kaurismäki, nici Tom Hooper, iar Alberto Iglesias, deşi avea trei oameni înscrişi la interviu (printre care şi eu) a fost de negăsit în cameră, aşa că am rămas doar cu un press junket de 20 de minute cu Stephen Frears. Tot e ceva, Frears dă rar interviuri.
Centrul de presa a fost cel mai inteligent de la toate galele EFA de până acum. Era amenajat într-o sală rotundă, cu gradene. În centru erau mesele unde stăteam noi, iar pe un perete, la înălţime, fusese montat un ecran mai mare pe care am văzut gala. (Cam ca la ceremonia de premiere de la Cannes din Sala Debussy, unde vezi pe ecranul de cinema ce se întâmplă în Grand Théâtre Lumière.).
Din păcate, nu m-am bucurat mult de poziţia mea centrală pentru că au apărut jurnaliştii spanioli (care circulă numai împreună) şi s-au aşezat pe rândul din faţă. Şi, ca să fie gălăgia mai mare, jumătate au stat pe rândul al doilea, jumătate în primul rând, ca să strige unii la alţii.
Mads Mikkelsen a dat autograf unei doamne, la intrare, care a vrut să-i dea un plic. Danezul n-a vrut să-l ia. Venise oricum cu soţia şi cei doi copii. Michel Piccoli n-a vrut să le dea autografe fanilor şi aceştia l-au huiduit. Eh, era frig afară. Ultima personalitate care a intrat în sala a fost Anouk Aimée.
Discursurile lui Wim Wenders, preşedintele Academiei Europene de Film, Bernd Neumann - ministrul german al Culturii şi Media, şi Volker Schloendorff, preşedintele adjunct al EFA, au fost puse înaintea ceremoniei propriu-zise, transmise în peste 100 de ţări şi nu degeaba, pentru că au ţinut aproape 30 de minute. Volker Schloendorff a spus că le-a propus colegilor din EFA ca Premiul EFA să fie botezat Premiul Sisif.
"Să n-o credeţi pe fata asta, mi-a spus numărul camerei ei şi, când m-am dus, nu era acolo". a spus documentaristul rus Viktor Kossakovski în lavaliera Ankai Engelke, la repetiţia de dinainte de gală. "Eh, asta e Europa", i-a răspuns ea prompt.
Înaintea galei m-am întâlnit cu Tudor Giurgiu şi Ada Solomon. Primul tocmai aterizase de la Festivalul Filmului Românesc de la New York, rupt de oboseală, iar producătorul Ada Solomon venise la Berlin să se vadă cu colegii de juriu de la Berlinale Shooting Stars. Ea face parte şi din juriul Coproduction Prize of Robert Bosch Schiftung, din cadrul Festivalului de la Cottbus care are loc în aprilie 2012.
Ediţia 2013 a Premiilor EFA se va ţine în Malta.

Cine a venit la gală

Pe lista de onoare a invitaţilor s-au numărat în 2011 ambasadorii EFA Moritz Bleibtreu, Maria de Medeiros, Maciej Stuhr şi Danis Tanovic, miniştrii Culturii din Germania, Austria, Kosovo, Estonia şi Georgia, precum şi Anouk Aimée, Stellan Skarsgaard, Volker Schloendorff, Bruno Ganz, Irene Jacob, Alexandra Maria Lara, Ludivine Sagnier, Peter Suschitzky, Sylvie Testud, Paz Vega, Marjane Satrapi.

Dintre nominalizaţi, Lars Von Trier s-a remarcat prin absenţă (dar şi-a trimis soţia), la fel vedetele Colin Firth sau Kirsten Dunst, dar au venit Jean-Pierre şi Luc Dardenne, Michel Piccoli, Terry Gilliam, Jean Dujardin, Michel Hazanavicius, Tom Hooper, operatorul polonez Adam Sikora, compozitorul Alberto Iglesias, scenograful spaniol Antxon Gomez (care a lucrat, ca şi Alberto Iglesias, la filmul lui Pedro Almodovar La piel que habito)

Gala Premiilor EFA a fost găzduită de Tempodrom, sala de spectacole din vecinătatea gării Anhalter, care sărbătoreşte 10 ani în 2011 şi unde au cântat în trecut Amy Winehouse, Lou Reed, Faithless, Tori Amos, Chris Rea.

Cum s-au făcut nominalizările

În cele 20 de ţări cu cel mai mare număr de membri EFA, membrii au introdus filmul lor naţional direct în selecţie. Pentru restul de circa 20 de filme, un comitet format din Pierre Henri Deleau (Franţa), Marit Kapla (Suedia), Stefan Kitanov (Bulgaria), Derek Malcolm (Marea Britanie) şi Elma Tataragic (Bosnia & Herţegovina) a ales din filmele înscrise.

Au rezultat 45 de filme, printre care şi Loverboy, de Cătălin Mitulescu, filme care au fost văzute de cei peste 2.000 de membri ai EFA şi, pe bază voturilor acestora, s-au alcătuit nominalizările. Pe urmă, membrii EFA au votat din nou pentru alegerea câştigătorilor.