Rendez-vous cu o floare de cactus updatată

În spaţiul cochet al cafenelei teatrale, Godot,  se poate viziona spectacolul Rendez-vous,  o producţie Belle Rêve, ce poate deveni  opţiunea  potrivită pentru amatorii de comedii de calitate.

Autorul piesei, Jacob M. Appel,  născut în 1973, este absolvent al Universităţii Harvard, Facultatea de Drept, cunoscut mai degrabă ca istoric al medicinei şi bioetician, publicând numeroase cronici şi eseuri privind dreptul, medicina şi filosofia. Notorietatea a căpătat-o graţie nuvelelor şi pieselor de teatru publicate. A fost premiat în 2004, 2007 şi 2008 şi este laureat al premiului William Faulkner. Jacob M. Appel şi-a declarat intenţia de a susţine trupele independente de teatru (off-off Broadway) scriind texte / piese pentru Indie Theatre Now. A studiat tehnica de scriitură dramatică cu Tina Howe (nominalizată la premiul Tony) şi afirma că :"A scrie nuvelă este o activitate dificilă, câtă vreme a scrie piese de teatru este o activitate publică", prin urmare, susţine Jacob M. Appel: " A scrie teatru este distractiv."

În ceea ce priveşte metoda sa de lucru pentru actori, autorul este foarte original, susţinând că tehnica sa se limitează la a-şi imagina actorii pe scenă. El crede că o piesă de teatru trebuie să ofere partituri robuste actorilor, de aceea textul său este unul ofertant pentru actriţele din Rendez-vous. Şi-a declarat admiraţia faţă de scriitura feminină de astăzi, având-o drept model şi pe Tina Howe (profesoara sa), dar şi alte autoare dramatice americane contemporane (Paula Vogel). Se declară un fan al comediilor de moravuri, în defavoarea teatrului de idei: "Eu nu cred că o piesă trebuie să fie foarte intelectualistă, mai repede ar trebui să trateze relaţiile umane, dacât gândirea umană. Mi-aş petrece noaptea mai degrabă cu Tolstoi decât cu Dostoievski" declară Jacob M. Appel. Scriitorul, deţinător al mai multor diplome de master, profesor dedicat şi etician, aduce, în textele sale, discursul despre moarte, dar o face pe o cale plăcută,  deşi nu lipsită de multiple referinţe literare clasice.

Regizorul, Ancuţa Clim, a optat în montarea spectacolului Rendez-vous pentru un text savuros, cu accente post-feministe şi, mai ales, cu multe trimiteri la tot ceea ce astăzi ar putea fi considerat politically correct: relaţiile maritale,  nevoia de "umbrelă" socială (mariaj), adopţiile internaţionale, relaţiile homosexuale  şi cam tot ceea ce ar putea fi critică socială.

Intenţia regizorului este de a pedala pe latura comică a poveştii, despre cum poate fi iubirea percepută şi tratată în binomul "soţie-amantă". Se pot sesiza cu uşurinţă  unele rapeluri (intenţionate sau nu) cu faimoasa peliculă americană Cactus Flower (1969), la rândul ei, o ecranizare a unei farse romantice de pe Broadway; în care regăsim medicul-soţ aflat între aşa-zisa soţie şi mai juna lui amantă.

Opţiunea regizorală pentru distribuirea Danei Rotaru în rolul soţiei a fost de mare inspiraţie. Actriţa devine "locomotiva" spectacolului, etalând multă inteligenţă scenică. Silueta suplă, agilă şi nervoasă şi profilul statuar al chipului amintesc de Ingrid Bergman în rolul aparent rigidei asistente din Cactus Flower. Costumul, ingenios alcătuit de Buda Mioara Fulga, o ajută să ipostazieze soţia rigidă, dar stăpână pe sine şi pe situaţie, afişând o glossy surface. Atenţia maniacală pentru pălărie şi pentru coafură o transformă adesea într-un soi de "soţie disperată", gen Bree Van de Kamp din celebrul serial american cu acelaşi nume (Desperate Housewives, oximoronic - tautologic).

În relaţia cu amanta apărută pe nepusă-masă în casa ei, soţia înşelată se dovedeşte a fi o abilă negociatoare, salvându-se de fiecare dată. Partitura amantei este mai firavă ca angajare dramatică, menţinând-o pe Luiza Cobori în zona recitativului vodevilesc. Bucata At Last din repertoriul Ettei James relevă calităţile vocale ale tinerei actriţe, care, conjugate cu farmecul său natural, salvează unele stângăcii ale gestului dramatic. Costumul ce aparţine mai degrabă stilului college, accesele bulimice ce trădează frustrări şi francheţea adolescentină fac din amantă un soi de Goldie Hawn (din Cactus Flower) plină de candoare.

Decorul (realizat de Cristina Milea),  alcătuit din elemente de mobilier, este manipulat abil sugerând o bucătărie şi un living tipice unei rezidenţe de medic cardiolog din suburbiile luxoase americane. Scaunul cu accente vintage-parodic devine scaun de "tortură" pentru tânăra  funcţionară de la Adopţii (Miriam Rizea). Aceasta se lasă convinsă de cuplul soţie-amantă şi aprobă, în final, adopţia fetiţei din China, după o mică confesiune pe acel scaun - canapea, devoalând orignea sa, de orfelină.

Intriga vodevilescă ţâşneşte spumos printre gesturile comice ale celor trei actriţe aflate în acest decor şi aduce în faţa spectatorilor  o montare cu  succes la public. Amatorii acestui gen de comedii trebuie să-şi programeze din timp un Rendez-vous cu o Floare de cactus updatată.