Acţiunea filmului lui Andrew Niccol (Gattaca) se petrece într-un viitor în care timpul a înlocuit ca mijloc de schimb banii, iar oamenii nu mai îmbătrânesc fizic după vârsta de 25 de ani, moment în care pe braţul fiecăruia apare un ceas reîncărcabil ce arată cât mai are acea persoană de trăit. Mai pe scurt, asta înseamnă că această societate fictivă face posibilă nemurirea, însă doar pentru cei destul de bogaţi şi destul de precauţi (înceţi) în trăirea infinităţii lor.
Până în acest punct Andrew Niccol a produs o intrigă demnă de Phillip K. Dick ce permite numeroase posibilităţi de continuare, unele mai puţin întâlnite, altele mai tradiţionale. Alegerea lui a fost convenţionalul, alegere prin care clişeele pun stăpânire pe poveste, iar părţile cu un potenţial diferit rămân în fundal, pentru a ieşi din când în când în faţă. Astfel, conflictul dintre clase şi cel între nemurire şi "Trăieşte clipa" sunt cele mai curtate teme, în timp ce implicaţiile unei lumi în care bunica, mama şi fiica arată de aceeaşi vârstă rămân un instrument de surprindere al spectatorului şi cam atât.
Eroul principal (Justin Timberlake) este, în consecinţă, un băiat sărac ce trăieşte de pe o zi pe alta până ce mama sa moare, iar el primeşte cadou un secol, timp cu ajutorul căruia plăteşte transportul până în cartierul celor nemuritori, New Greenwich. Aici o întâlneşte pe eroina principală (Amanda Seyfried), o săracă fată bogată, cu care bineînţeles formează cuplul filmului. Când în scenă intră din păcate şi un cronometrator cinstit până la moarte (Cilian Murphy) care îl suspectează pe erou de o crimă pe care nu a făcut-o, cei doi pornesc într-o întrecere care îi va duce într-o zonă unde sunt lipsiţi de şansă la ce au de oferit, aceea unde Bonnie şi Clyde rămân invincibili şi unde ei nu pot să fie altceva decât nişte imitatori de mâna a doua.
Dar din când în când în acest film altfel lipsit de surprize, în care pentru a înţelege cine este, de unde vine şi unde merge fiecare personaj nu este nevoie decât de câteva secunde, reapare premisa care găseşte în acţiunile personajelor un cu totul alt interes. De exemplu, urmăririle care altfel au nemulţumit destul de multă lume au o altă intensitate fiindcă la volan se află personaje care abia descoperă condusul la viteze nepermise. Parierea întregii vieţi la un joc de poker, descoperirea unui averi de un milion de ani, existenţa de bănci care oferă timp pe credit sau de donatori în această lume sunt doar alte câteva din nu puţinele elemente familiare integrate cu inventivitate în universul imaginat, elemente care funcţionează nu doar ca o critică a lumii din film, ci şi a celei reale.
În mod paradoxal, genul acesta de momente reuşite pot crea nemulţumiri, fiindcă prin ele devine din ce în ce mai clar că deşi In Time a avut ideea, actorii şi scenele, a fost lipsit de poveste. De aceea nu va deveni un clasic, dar sunt sigur că nu va muri nici foarte curând. Pe termen lung totul depinde de încă promiţătorul său regizor.