The Polar Express sau A Christmas Carol aduceau, pe lângă subiectele interesante, inovaţia tehnică. Personajele semănau la unul neverosimil de mult cu actorii care puneau vocile sau la celălalt era noutatea 3D-ului, cu efecte uimitoare. Sunt de părere că niciun film de Crăciun nu trebuie ratat. Are o morală pentru toată familia, te binedispune şi îţi devine prieten (măcar privindu-l la tv) la toate sărbătorile care vor veni. Nici acest original desen animat de acum nu face excepţie. E exact ce trebuie văzut la momentul potrivit.
Vremurile se schimbă, tehnologia avansează practic în fiecare zi, nu e de mirare că şi la Polul Nord au intervenit updatări. Aşa se face că "baza", cartierul general al Moşului este de data aceasta militarizată de-a dreptul, miile de elfi (care arată ca nişte purceluşi nostimi cu îmbrăcăminte tipică zonei geografice de unde sunt) robotesc în faţa monitoarelor, ecranelor cu plasmă şi a butoanelor pentru lansarea cadourilor în diferite ţări, contracronometru. Sunt angajaţii perfecţi şi obedienţi care au grijă ca acest magic zbor în jurul pământului să se desfăşoare optim, ca la NASA. Sania lui Santa nu mai e cea ştiută de toţi din desenele copilăriei. Are alura şi puterea unei nave spaţiale desprinsă parcă direct din Star Trek.
Câte filme despre elfi, Moş Crăciun, oameni obişnuiţi ajunşi să ajute la livrarea cadourilor aţi văzut? Tone? Da. Însă creditaţi şi această premieră, căci are multe lucruri interesante, originale, plăcute, ritm şi umor. Nu sunt cântece ca în filmele Disney, nici chestii mai sentimentale ca în filmele cu actori. Povestea regizată de tandemul Sarah Smith, producător şi scenaristă până acum, şi Barry Cook, tatăl frumosului desen Mulan, te prinde de la început până la sfârşit. Este în 3D, însă efectele sunt foarte blânde şi reuşite.
Este dublat în română, destul de bine aş zice, dar ai regretul că nu auzi inflexiunile vocilor lui Hugh Dr. House Laurie, Bill Nighy sau Evei Longoria. Dar chiar şi aşa, odată intrat în convenţie, stai lipit de ecran, alături de zecile de copii din jur care-şi ţipă bucuria.
Şi filmul mai aduce ceva nou, nemaivăzut până aici. Au mai fost predări de ştafetă, mai mult sau mai puţin nostime, însă acum avem TREI generaţii de Santa. Căci există bunicul pensionat, plus Santa în funcţie, aproape de terminarea mandatului după 70 de "misiuni", obez şi debusolat ca şi căpitanul din Wall-E, plus doi fii ai acestuia, Steve şi Arthur. Steve, disciplinat, dur şi rapid, e cel care dirijează totul din cartierul general. El e Santa din umbră, generalul pe umerii căruia stă reuşita din noaptea de Crăciun, mai atent să termine la timp trimiterea cadourilor decât de bucuria copiilor. Iar Arthur, fiul cel mic şi împiedicat, naiv şi cu inimă mare, cel care are încă un birou în dulcele stil vechi, plin cu felicitări şi lucruri de mână, este cel care citeşte şi sortează scrisorile copiilor. Şi filmul îi arată pe toţi împreună, la masa lor de Crăciun, după ce totul a fost expediat, ca o familie americană obişnuită.
Chiar dacă prima parte mai trenează, după ce se descoperă un cadou netrimis la destinaţie, filmul se dezlănţuie. Arthur cel fricos descoperă că e mai inimos decât credea, iar bunicul aproape senil şi cam grobian că este încă de folos.
Zborul vechii sănii a bunicului e magic, iar praful de Crăciun, ca şi cel al zânelor, care face lucrurile să zboare, are un haz nebun, mai ales în scena animalelor din savană. O scenă cu adevărat reuşită.
Jocul acesta între două tabere, între tradiţie versus modern, nou şi vechi care nu se resping, ci pot să colaboreze (încă) foarte bine dă animaţiei profunzime. Sunt mai multe părţi lirice în a doua parte a filmului, discuţii frumoase despre schimbare, despre familie, despre relaţia tată-fiu, în care se vor regăsi toţi din sală.
O lecţie de viaţă frumos împachetată, pentru toate vârstele, despre curaj, implicare, altruism. Mila, grija contează, oamenii pot fi diferiţi şi absolut toţi contează. Lupta nu trebuie abandonată, speranţa există mereu. Ca şi magia. Un film încurajator, cu o morală bună nu numai pentru sărbători.