Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Mission: Impossible - Ghost Protocol

Imposibilul e un termen relativ - Mission: Impossible - Ghost Protocol


Port.ro, decembrie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Franciza Misiune imposibilă merge mai departe cu această parte a patra. Noul film alternează momentele de suspans şi acţiune cu cele lirice şi nu îi lipsesc dozele de umor. Cel mai violent dintre toate, aduce tehnologie şi cascadorii care dau fiori.

Variantă sau alternativă la filmele cu Bond, seria MI are mereu un ritm mult mai alert, gadgeturi nemaipomenite, jucării tehnologice de ultimă oră (pe care le vom vedea probabil curând pe piaţă), deghizări şi măşti, efecte pirotehnice şi urmăriri cu maşini-prototip. Deloc de neglijat, femei frumoase şi fatale, bineînţeles excelente agente sau spioane, perfect antrenate în cele mai letale tipuri de arte marţiale. Şi, desigur, un nemessis puternic şi plin de carismă. De la serialul din anii '60 şi primul lungmetraj al seriei noi, cel din 1996, toate acestea s-au îmbunătăţit ca design şi aspect, în funcţie de regizorul de la conducere, mereu altul.
 
De data aceasta îl avem pe talentatul Brad Bird, creatorul reuşitelor Ratatouille şi The Incredibles (ambele recompensate cu Oscarul pentru Cele Mai Bune Animaţii), căruia i se alătură o distribuţie forte - Tom Cruise, vedetă planetară, aici nu numai protagonist, ci implicat şi în scrierea scenariului şi ca producător, cu un fizic perfect plin de muşchi şi aspect fresh, întinerit, interesant, vorbind în rusă, simpaticul Simon Pegg ca versiune tânără şi comică a lui G din seria Bond, bun în acest rol de acţiune, frumosul Josh Holloway, adică Sawyer din Lost, Michael Nyqvist după succesul din trilogia Millenium, tânărul în ascensiune Jeremy Renner din The Town şi impecabila Paula Patton.

Sunt multe locurile de filmare, care mai de care mai minunat redat prin filmări aeriene, eroul având o misiune cosmopolită. Dacă în trecut agentul guvernamental Ethan Hunt a fost în Franţa sau în Spania, acum el e dus în Budapesta, Moscova, în Piaţa Roşie şi la Kremlin, unde are loc o foarte plastică explozie (în sfârşit americanii şi-au îndeplinit un vis), în Dubai, în hotelul de lux Burj Khalifa, excaladat din exterior şi în India, în Mumbai. Toate filmate cu dragoste turistică. Există deci şi ceva culoare locală numai bună pentru un pic de exotic.

Interioare cu multe detalii, exterioare grandioase, suspans şi tensiune bună care te ţin cu sufletul la gură, scene surprinzătoare de violenţă care te iau pe neaşteptate. Multe răsturnări de situaţie, cum îi stă bine unui film cu spioni şi o conspiraţie de război nuclear. Plus o furtună de nisip ca în The Mummy.

Celebrissimul leit motiv al seriei este prezent la datorie şi acum, iar muzica lui Michael Giacchino (compozitor de la Pixar), puternică, eroică şi tare, intarsiază perfect vechiul refren pentru prima dată într-o nouă şi foarte modernă abordare. Căci el îi aduce inflexiuni metalice, orchestră de suflători, bine îmbinate cu acorduri de intrumente orientale care dau bine într-un blockbuster cu acţiunea în Orient.

Tom Cruise în maieu bătând în stânga şi dreapta, un foarte interesant ecran-capcană pe care e proiectat un hol, o lentilă-cip care poate înregistra fidel la orice clipire sau scana oameni în mulţime ca să depisteze chipul căutat, o mănuşă specială, un I-Phone cu GPS, o maşină rostogolindu-se chiar lângă erou sau una cu filmare din interior în timp ce gloanţe spintecă apa din jur, o armură de zale purtată pe pernă de aer - toate aceste găselniţe vă vor cuceri. Şi da, ca să fie, există şi o luptă între femei.

Vedeţi aşadar că filmul are toate datele să fie năucitor, să aducă profit imens indiferent pe ce faţă a pământului. Şi, totuşi...

Partea a patra e cea mai debilă dintre toate. Dialogul nu e punctul forte al acestui film scris, cum se obişnuieşte mai nou, la foarte multe mâni. Momentele romantice sunt nespus de cheeeeeeeesy, sunt nepermis de multe lupte cu pumnii într-un film despre inteligenţă şi ştiinţă aservită politic. Lung şi lungit, previzibil şi legându-se greu, cu sărituri care te fac să râzi când nu e cazul, montat deşirat - montajul sonor mai impresionant decât cel vizual şi asta nu e prea bine -, în ciuda tuturor dificilelor cascadorii, rămâi cu frustrarea că ai pierdut un prieten. Că toate celelalte erau multe mai compacte. Totul e apăsat - jucat şi regizat - şi e prea mult. Cu toată concentrarea actorilor. Pare un film făcut după BD-uri.

Însă, cu toate astea, pentru fanii(ele) actorului, pentru cei ai seriei Mission: Impossible, pentru cei care se prăpădesc după noutăţi tehnice şi vor să vadă viitorul, pentru cei care vor acţiune 200% şi un erou rănit, în ciuda replicilor mai melodramatice, filmul merită văzut. Pe ecran mare, cu sistem Dolby, pentru ca efectele să fie percepute mai bine şi trupul să simtă mai abitir adrenalina.




 Toate articolele despre Mission: Impossible - Ghost Protocol


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Cristina Zaharia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer