Pentru directorul de imagine (Florin Mihăilescu), Bietul Ioanide a fost "un film masiv, lung şi greu". Filmările din mână şi travelling-urile de efect din secvenţa vânătorii şi din urmăririle poliţiste sunt punctele forte ale filmului. Punctele slabe sunt rezultat al crispării ce survine în toate secvenţele şi cadrele în care apare... eroul titular. "Nici un fior cinematografic în enunţarea replicilor lui Ioanide" (Valerian Sava). După mai multe variante de distribuţie a fost ales pentru rolul lui Ioanide pictorul Ion Pacea. Regizorul însă a fost convins de chipul bărbătesc al pictorului: "foarte rar întâlnit, într-o asemenea compoziţie, printre fizionomiile noastre, (...) seamănă foarte bine cu Călinescu şi exprimă o vigoare caracteristică a vieţii intelectuale, cu doza necesară de scepticism lucid, un echilibru ideal între energia interioară şi cea exterioară" etc.
Filmul este mai puţin al lui Ioanide, cât al lumii lui, al contactelor lui şi al multelor "măşti" ce rulează în jurul lui. Bietul Ioanide impresionează prin "densitatea compoziţiei fiecărui cadru" (decoruri: Virgil Moise), printr-o serie de "figuri emblematice, în care simţim vâna unui regizor care ştie să dea omogenitate şi relief imaginii" (Valerian Sava). Din numeroasa "galerie de personaje" se reţin versatilitatea Madamei Farfara (Marga Barbu), arivismul lui Gonzalv Ionescu (Gheorghe Dinică), privirea cu care filtrează lumea cu gândul posesiei negustorul Manigomian (Petre Gheorghiu), laşitatea lui Hangienuş (Tănase Cazimir) sau oportunismul lui Gaittany (Constantin Codrescu) - arivistul noului regim, politicianul care nu are nevoie să creadă în justeţea unei cauze pentru a o sluji. Şi enumerarea poate continua: Pica (Carmen Galin), Elvira (Leopoldina Bălănuţă), Gavrilcea (Ovidiu-Iuliu Moldovan), Panait Sufleţel (Mihai Pălădescu), Pomponescu (Octavian Cotescu), Sultana (Anda Călugăreanu), Hangerliu (Ion Caramitru), Hangeloaica (Olga Tudorache), Indolenta (Enikö Szilagyi) şi încă alţii.
În fine, un alt "personaj dramatic" viu în Bietul Ioanide este muzica. În film există o temă de 16 măsuri care durează 15 secunde. Compozitorul Adrian Enescu a orchestrat-o în n variante, dându-i n forme, de la un instrument la două instrumente, la cvartet, ajungând până la orchestră mare (dirijor: Ludovic Bacs).
Proiect de mare anvergură, Bietul Ioanide pare acum, prin ce are mai împlinit (decoruri, interpretare - mai puţin cea a personajului titular - şi muzică), un "exerciţiu de stil" care - în funcţie de gusturi, de sensibilităţi - poate interesa ori ba spectatorul de la începutul veacului XXI.