9 februarie 2000: doi tineri, o australiancă şi un norvegian, conversându-se pe chat, fără să se cunoască, hotărăsc să se arunce împreună de pe un fiord din Norvegia. Peste puţin timp, tânărul arhitect ceh, Igor Bauersima, transpune povestea în deja celebrul norway.today.
La Sibiu, aceeaşi montare, jucată şi în română şi în germană, acelaşi regizor, Radu Alexandru Nica, aceeaşi videoproiecţie de început. Se proiectează replici din piesă. E vorba, doar, despre generaţia Internet. Redundanţa deliberată - replici auzite-replici văzute - se dovedeşte eficientă în a zgâlţâi orizontul de aşteptare.
El are 18 ani şi nimic în comun cu viaţa. Şi-a dat seama că "totul e minciună şi făcătură pe pământ". Nu mai simte nevoia să ia nici o iniţiativă. Doar disperare profundă. Când i se sugerează că s-ar putea sinucide ca să scape de murdăriile lumii, acceptă bucuros. Actorul Bogdan Ioan Sărătean debordează de o delicioasă naturaleţe. Cu un ciuf mare şi creţ, (anti)eroul său e introvertit, pămpălău, ascultă muzică clasică. Şi e foarte friguros.
Ea are cam aceeaşi vârstă şi realizează că locul său nu e printre oameni. Şi-a trăit perfect viaţa: de acum încolo nu va face decât să repete aceleaşi experienţe. Care i-au fost de ajuns. Tot ce o să vină nu mai aduce decât plictiseală. Aşa că ea vrea să moară... din împlinire. Actriţa Ionela Acasandrei construieşte un personaj energetic, plin de poftă de viaţă (greu de imaginat de unde îi vin instinctele suicidare), o fetiţă dezinvoltă, puternică şi voluntară căreia i s-ar putea reproşa o oarecare monocromie în alegerea mijloacelor.
Restul e doar dragoste şi bucuria de a trăi într-o montare ca o joacă spumoasă, bună de aerisit creierul în weekend.