Almodovar explorează în acest film dragostea şi sexul, a căror culme poate fi atinsă doar prin săvârşirea crimei. Tot ceea ce este născut prin sex moare, dar atunci când moartea este punctul culminant al sexului ia naştere cea mai înaltă formă a plăcerii. Subiectul, greu de digerat pentru public şi de neconceput pentru Biserica, este dezvăluit cu pricepere almodovariană în complicata poveste de dragoste dintre Diego, un fost toreador de succes, şi Maria, avocatul lui Angel, o femeie de o frumuseţe aparte.
Din momentul în care Diego o întâlneşte pe Maria, jocul - care nu este o joacă - poate începe. Diego, complăcut în relaţia cu fotomodelul Eva care nu-i poate oferi mai mult de dragostea mundană, este cel care o regăseşte pe Maria, pe principiul sufletelor pereche decăzute din starea lor pură şi perfectă, pedepsite prin despărţire şi căutarea veşnică pe pământ. Odată regăsite, cele două suflete se pregătesc pentru abandonarea spaţiului terestru şi reîntoarcerea la forma veşnică şi perfectă a dragostei. Nu pericolul morţii este cel care îi înspăimântă pe cei doi, dimpotrivă, moartea este singurul lucru care îi apropie şi care le oferă cadrul potrivit pentru contopirea cosmică. Singurul pericol pe care îl resimt ţine de celelalte personaje, incapabile să le înţeleagă dragostea, şi care pot fi un impediment în împlinirea ei. Moartea nu pune capăt iubirii dintre Diego şi Maria, moartea este doar pragul pe care ei trebuie să îl treacă împreună spre iubirea paradisiacă. Iubirea lor este mai presus de moarte.
Sub o altă formă, relaţia dintre moarte şi sex o tratează şi regizorul de filme pentru adulţi, Bruce LaBruce, singura diferenţă fiind aceea că filmele lui LaBruce tratează subiectul carnal, lipsindu-l de adâncime. Filmele regizorului american pun accent pe fetişuri, ca punţi de depăşire a graniţelor actului sexual care se reduce la reproducere sau simpla plăcere trupească.
Necrofilia, dincolo de prejudecăţi şi definiţii riguroase, înseamnă obţinerea gratificării sexuale prin practicarea relaţiilor sexuale cu cadavre sau cu oameni care sunt ucişi chiar în timpul actului sexual, moartea fiind în acest caz stimulul principal pentru atingerea orgasmului.
Abordarea unui astfel de subiect este extrem de delicată şi în cele mai multe cazuri nu reuşeşte să stârnească decât greaţa şi dispreţul publicului. Cu fineţea şi subtilitatea care îl caracterizează şi Joao Pedro Rodrigues, tânără speranţă în cinematografia portugheză, construieşte o scenă monumentală, în filmul Odete / Two Drifters.
Odete devine obsedată de moartea tânărului vecin, Pedro, iar pentru că dorinţa ei de a avea un copil nu poate fi îndeplinită sub nicio formă, decide să dea naştere unui copil prin plăsmuirea unui act sexual cu decedatul Pedro, chiar la mormântul acestuia. Sarcina închipuită şi obsesia ei pentru acest bărbat, pe care îl cunoaşte doar după momentul morţii lui, merg până la limitele imaginaţiei. Odete ajunge să locuiască în camera lui Pedro din casa părintească, să-i poarte hainele şi chiar să dea naştere unei relaţii bizare cu Rui, fostul iubit al tânărului decedat.
Filmul lui Almodovar, Matador, nu se vrea a fi nici comedie, nici dramă şi nici un film poliţist. Deşi le conţine pe toate. Pedro Almodovar mizează mai mult pe menţinerea unui nivel abstract decât pe ilustrarea concretă şi figurativă a subiectului. Finalul filmului coincide cu moartea cuplului regăsit şi cu replica poliţistului care îi priveşte: "Nu am văzut niciodată pe cineva atât de fericit."