"The true story of a real fake" scria cu litere de-o şchioapă pe afişul celui mai personal opus Spielbergian din ultimii ani, anume Catch me if you can. Aceeaşi sintagmă se poate aplica şi recentului The Last Shot / Ultima secvenţă... Coincidenţă? Nope, ambele sunt scrise de acelaşi om.
Scenaristul Jeff Nathanson debutează în regie exact aşa cum m-aş fi aşteptat. Povestea-i teribil de ofertantă şi inspirată din evenimente reale petrecute în anii '80 şi descrise de articolul lui Steve Fishman din Details Magazine. Ce se-ntâmplă...? Un agent FBI, hotărât dar ghinionist (căţelul tocmai i s-a sinucis în jacuzzi!), visează la John Gotti; până una-alta, trebuie să se mulţumească doar cu un văr de-al mafiotului, care se ocupă cu găinării taman în Providence. Mafiotul cu pricina, un soi de oaie "flambată" a familei, are sindicatul şoferilor la mână, aşa că agentul FBI hotărăşte să pozeze în producător de film şi să-i ceară camioane la preţ redus - evident, în secunda în care mafiotul acceptă, direcţia San Quentin. Biroul Federal marşează şi agentul nostru aterizează la Hollywood în căutarea unui regizor suficient de naiv şi frustrat ca să-l creadă... Îl găseşte în persoana unui uşier de cinema (!) care visează să-şi ecranizeze propriul scenariu (Arizona) despre cum a murit soră-sa de cancer în deşert; cum-necum uşierul e convins de "producător" să-şi filmeze debutul (mai aproape valoric de Viktor Taransky decât de John Ford!) în Rhode Island... şi nebunia abia începe. Părerea mea!
Cu ajutorul nepreţuit al unor Alec Baldwin şi Matthew Broderick în mare formă (secondaţi de Tony Shalhoub, Toni Collette, Buck Henry, Joan Cusack şi Pat Morita as himself), Nathanson reuşeşte mai mult decât o simplă satiră la adresa lumii filmului. Paralelele film / cacialma, Hollywood / prostituţie sunt irezistibile (mostră: "Is your wife in the business?" "Now, why would I marry a whore?!?"), iar falsul din slogan apare exact când nu te mai aştepţi. În fapt, satira e doar tangenţială - miezul poveştii e în altă parte şi le va aminti cinefililor de mai vechiul After the Fox sau de mai noile Ed Wood şi Bowfinger.
Ca şi genericul de început, The Last Shot e o mică bijuterie pe care ar fi bine s-o vedeţi înainte de a dispărea de pe ecrane şi de a deveni (supremă ironie) The Film that Never Was...