Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Pensiune completă

O comedie bulevardieră în buna tradiţie franceză - Pensiune completă


Observator Cultural, februarie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Textul lui Pierre Chesnot, o comedie bulevardieră în buna tradiţie franceză, cu scriitură alertă şi replici spumoase, cu personaje schematice şi hazoase, plină de încurcături care se tot adună pînă dau în clocot, are marele merit de a nu încerca să se dea drept altceva decît e: un divertisment uşurel, fără nici o pretenţie de adîncime psihologică, fără intenţii moralizatoare (adulterul există, hai să rîdem de el şi de ei).
 
Schema e ingenioasă. El, regizor de televiziune, pleacă regulat "în prospecţie" la Nisa, adică la amanta lui, al cărei soţ, comandant de submarin nuclear, e mai mereu sub ape. Soţia pariziancă, o damă impetuoasă peste poate, îi face o surpriză şi anunţă "hoteliera" că soseşte peste cîteva ore. Casa amantei (ce noroc că are etaj, multe camere şi grădină!) se transformă brusc în pensiune. Ghinion, în afară de soţia păcălită, apar imediat şi alţi clienţi: un cuplu de tineri însurăţei elveţieni (Hans şi Heidi, cum altfel?), zgîrciţi şi speriaţi de orice nu seamănă cu satul lor de munte, un cuplu office adulter, cu o ea ar-dentă şi un el manifest impotent, o curvă care ia camere cu ora, un soţ abandonat care încearcă în van să-şi pună capăt zilelor - mă rog, o societate întreagă. În finalul apoteotic apare şi soţul, cu caseta conţinînd cheile submarinului legată de mînă cu cătuşe, apare şi soţul amantei office.
 
Pînă la urmă, totul se termină cu bine, adică înşelătorii ingenioşi scapă basma curată, iar cei înşelaţi aşa rămîn, pentru că, în genul acesta de teatru, de fraieri se rîde fără nici o milă. Din fericire, adaptarea şi spectacolul lui Gelu Colceag respectă întocmai premisele şi nu transformă piesuţa în ce nu e. Regizorul adoptă o scenografie cuminte, aşa cum şi trebuie aici, şi nu iese deloc în evidenţă. A ieşit un spectacol foarte agreabil, lipsit de stridenţe, fără vulgarităţi inutile (cîte ceva trebuie, totuşi, doar sîntem pe bulevard), jucat cu vervă, cu plăcere, de cîţiva foarte buni actori - meritul e, desigur, şi al regizorului. Cu o excepţie - Ruxandra Enescu care, deşi apariţie impunătoare, mi s-a părut mai puţin convingătoare -, fiecare actor face în spectacolul acesta mai mult decît i-a dat textul, creează un tip, o individualitate.
 
În rolul amantei, Ana Bart reuşeşte o schimbare spectaculoasă: de la pipiţa languroasă şi provocatoare, îmbrăcată într-un négligé vaporos, din prima scenă, trece brusc la o nevastă temeinică, ştearsă, în deux pièces, cu perucă şi coc - e de nerecunoscut, îşi schimbă şi intonaţiile, şi mersul; dar îşi modifică tonul în scenele pe care le joacă numai cu amantul. O demonstraţie de actorie face şi Cristi Iacob, cu aplombul cunoscut, aici foarte bine strunit şi fără exces de gestică, în triplă înfăţişare: povestitor hîtru care face cu ochiul la public, amant focos şi soţ fricos, dominat de nevasta harpie. O apariţie cu totul  memorabilă e Andreea Grămoşteanu, în rolul curvei hîrşite, atotînţelegătoare, femeie muncitoare, istovită, dar încă vioaie şi cu umor, încercînd să nu aibă timpi morţi. Foarte bun e Vitalie Bantaş (soţul părăsit), cu gesturile lui largi, cu mîinile parcă prea lungi, pe care nu ştie unde să le pună, cu privirea rătăcită, cu tot patosul acela coborît parcă dintr-un roman rusesc, cu nenorocirea lui care nu stîrneşte decît rîsul. În rolul soţului păcălit, Claudiu Istodor joacă excelent un dobitoc plin de el şi de importanţa misiunii sale. De tot hazul e perechea de elveţieni (Claudia Prec şi Sergiu Fleşner): micuţi, îmbrăcaţi în tradiţionalele costume cu pantalonaşi scurţi, nepricepînd nimic din ce se întîmplă în jurul lor, cu o permanentă expresie de uimire chinuită pe feţele speriate. În fine, Liliana Pană şi Bogdan Talaşman, cuplu comic foarte bine găsit, cu ea pimpantă şi mult doritoare, încercînd orice ca să trezească la viaţă un deloc focos şi veşnic înfometat partener, tot ce poate fi mai departe de ideea de amant.
 
Se rîde mult şi sănătos, adesea la replică, la spectacolul ăsta. Cine vrea să se distreze poate merge liniştit la Teatrul Mic.
 
Teatrul Mic, Bucureşti
Pensiune completă de Pierre Chesnot
Traducere de Marica Beligan
Adaptarea, ilustraţia muzicală şi regia: Gelu Colceag
Scenografia: Bogdan Spătaru
Cu: Cristian Iacob, Ana Bart, Ruxandra Enescu, Sergiu Fleşner, Claudia Prec, Vitalie Bantaş, Liliana Pană, Bogdan Talaşman, Andreea Grămoşteanu, Claudiu Istodor, Cuzin Toma



 Toate articolele despre Pensiune completă


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Liviu Ornea


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer