Tony Kushner, între îngeri şi homosexuali

Autor al unuia dintre cele mai importante zece texte dramatice ale secolului trecut, Îngeri în America, Tony Kushner nu crede cu adevărat că ar exista viaţă dincolo de moarte. "Religia e ceva foarte complicat pentru mine", declara unul dintre cei mai controversaţi dramaturgi americani contemporani, ale cărui piese, pe de o parte, şi opţiuni sexuale, pe de altă parte, au stârnit îndelungi discuţii şi polemici.

Născut la 16 iulie 1956, în Manhattan, într-o familie de evrei, Anthony Robert Kushner avea să devină în 1993 câştigătorul a două dintre cele mai prestigioase premii literare, Pulitzer Prize şi Tony Award pentru cea mai bună piesă: Îngeri în America: Apropierea mileniului, prima parte dintr-un diptic teatral care avea să facă istorie. Un an mai târziu, în 1994, cea de-a doua parte a Îngerilor în America: Perestroika, va primi un nou premiu Tony. Autorul avea 38 de ani şi se afla în vârful unei strălucite cariere de scriitor, la care, după cum el însuşi mărturisea, s-a gândit prima dată pe la 9 ani. 

Kushner a povestit mai târziu: "Aveam 8 sau 9 ani atunci când mi s-a aprins în minte că ar fi posibil. Am crescut într-o casă plină de artişti. Părinţii mei au fost amândoi muzicieni. Fratele meu este tot muzician, iar sora mea este pictoriţă, aşa că niciunul dintre noi nu s-a desprins de trunchiul familiei. În acei ani ai copilăriei m-am gândit că asta mi-ar plăcea să devin, dar pe urmă, când am mers la colegiu şi am început să citesc mai mult, am fost tot mai intimidat de treaba scriitorilor adevăraţi. Aşa că, pentru moment, am renunţat la ambiţiile mele şi am devenit medievist. Pe urmă, am făcut o şcoală ca să devin regizor de teatru, deşi atunci eram sigur că vreau să scriu, să fiu dramaturg. Numai că nu aveam destulă încredere în mine, nu mă credeam destul de bun, aşa că am hotărât, în schimb, să fac regie, crezând că e mai uşor. Greşit!".

Regia însă l-a ajutat să înţeleagă felul în care funcţionează legile textelor pentru teatru şi a fost pasul decisiv către cariera lui de dramaturg.

O pădure de spaime

La numai doi ani de la naşterea lui, în 1958, familia lui Tony s-a mutat din New York în Lake Charles, Louisiana, localitatea natală a tatălui său, William Kushner, clarinetist şi dirijor. Mama, Sylvia Deutscher, cânta la fagot, iar atmosfera din copilărie avea să-l influenţeze pe Tony, mare iubitor de muzică şi autor, el însuşi, al musicalului Caroline or Change, jucat cu mare succes pe Broadway,  pentru care a primit, de asemenea, alte două nominalizări la Tony Award, în 2004. "Am plecat în Lake Charles cu doar câteva zile înainte ca un groaznic uragan, Audrey, să spulbere oraşul, luând cu el 425 de oameni, printre care 145 de copii", povesteşte Kushner. "La doi ani de la uragan, ne-am mutat într-o casă mare, din lemn, care mi se părea la vârsta aia, la 4 ani, exotică şi senzaţională".

În afară de ameninţările cu dezastrul nuclear, copilăria lui Tony a fost fericită. "Casa noastră veche era plină de cărţi şi de muzică şi se afla într-o zonă înconjurată de păduri tropicale minunate, care mi se păreau pline de taine şi îmi dădeau fiori. Pentru mine, pădurea a rămas până azi un fel de reflexie exterioară a bucuriei şi, deopotrivă, a tristeţii. Un loc unde nu eşti niciodată singur, dar în acelaşi timp, un spaţiu ciudat, puţin înspăimântător şi trist".

Peste ani, Kushner avea să mărturisească faptul că aceşti ani ai copilăriei i-au influenţat decisiv opera. "Mi-am dorit să explorez mişcările din cadrul războiului civil, relaţiile interrasiale, afro-americanii şi evreii, totul din perspectiva deschisă de orăşelul meu".

Deloc întâmplător, acel loc din Louisiana, unde, aşa cum el însuşi povesteşte, apa ţâşnea la suprafaţă, inundând orice spaţiu, imediat ce săpai câţiva metri în pământ, l-a marcat pe dramaturgul ale cărui personaje par să se afle în permanenţă cu picioarele pe nisipuri mişcătoare, care le alunecă tot timpul şi le fac să se afunde tot mai puternic - mai puţin eroi, în sensul obişnuit al termenului, şi mai mult oameni minunaţi în imperfecţiunile lor, reprezentând o întreagă generaţie cu tarele ei.

Curaj, libertate, asumare

În 1974, Tony a lăsat în urmă Lake Charles şi s-a mutat la New York, unde a urmat Columbia University, luându-şi diploma de medievist în 1978. Avea 22 de ani şi era la începutul unei vieţi tumultuoase, atât în plan personal, cât şi în plan profesional. Curând avea să-şi descopere înclinaţiile homosexuale. 20 de ani mai târziu, în 1998, la o petrecere, l-a cunoscut pe Mark Harris, care i-a devenit partener de viaţă şi cu care şi-a făcut publică legătura în 2003, la o petrecere la restaurantul lor preferat din New York.

Amândoi evrei, cuplul a primit chiar binecuvântarea unui rabin. La acel moment, Tony şi Harris au stârnit un mare scandal. Dar în 2008, când au oficializat legătura, în Massachusetts, unde se legalizaseră căsătoriile homosexuale, nimeni n-a mai observat. "Ne-am spus: hai să mergem la primărie să ne căsătorim şi pe urmă hai pe plajă!". Kushner a vorbit adesea despre răstălmăcirea Bibliei, interpretată literal, şi a explicat de ce a fost foarte, foarte furios: pentru că felul în care au fost citite Evangheliile l-a păgubit pe el de drepturile civile în ceea ce priveşte căsătoria între persoane de acelaşi sex.

Tony Kushner scrie în continuare piese de teatru şi eseu, traduce, este pasionat de televiziune şi, din când, în când semnează scenarii de film, privind atent la oamenii din jur şi mai ales la suferinţele lor, direct dependente de capriciile şi de cruzimea istoriei: "Câteva dintre cele mai bune scrieri ale mele sunt despre oameni adevăraţi - nefericiţi, distruşi, îngroziţi. N-am inventat. Şi eu sunt tot aşa. Sunt o fiinţă complicată, ca fiecare dintre noi, cu o mulţime de contradicţii".

Contradicţiile sunt substanţa poveştilor care se întretaie în Îngeri în America, un fel de inventar în cheie realistă a maladiilor, în sensul propriu şi figurat al cuvântului, care fac ravagii la sfârşitul unui secol obosit. SIDA, violenţa, singurătatea, alienarea, dezrădăcinarea, angoasa fac parte din destinele unor personaje care trăiesc şi sfârşesc într-o epocă a exceselor şi a neputinţelor, într-o Americă feroce, departe de umanitatea biblică, în care binele este opusul tranşant al răului.

Piesa de teatru a lui Kushner s-a jucat mulţi ani şi a tulburat nenumăraţi spectatori, stând şi la baza unui mult premiat serial de televiziune produs de HBO în 2003. Mai mult, compozitorul Peter Eötvös a creat muzica pentru opera cu acelaşi lume, care a avut premiera internaţională un an mai târziu, la Paris. 

Opinia politică, o piedică

Tony Kushner, care se declară isteric şi recunoaşte că scrie cel mai bine când se apropie ameninţător termenul de predare, rămâne acelaşi creator incomod. În cazul cunoscutei sale piese, considerată un reper pentru secolul XX, ostilitatea a venit din partea conservatorilor şi a mai multor grupări religioase.

Dar autorul a stârnit adversitate şi din cauza vederilor politice. Comunitatea evreilor din America n-a privit cu ochi buni faptul că scriitorul a criticat tratamentul israelienilor faţă de palestinieni. Aceeaşi comunitate s-a opus hotărârii Universităţii Brandeis de a-i acorda titlul de doctor lui Kushner. Acesta a explicat, invocând rele intenţii: "Vreau ca statul Israel să existe în continuare. Niciodată n-am spus altceva. Dar cuvintele mele au fost răstălmăcite în atâtea feluri. Oamenii susţin că aş fi pentru soluţia unui singur stat, ceea ce nu este adevărat".

Însă astfel de precizeri nu l-au ferit pe scriitor de excluderi şi marginalizări. Una dintre cele mai recente a avut loc în mai 2011, când Kushner a fost eliminat de pe lista candidaţilor la titluri onorifice a New York University. 

Teatru în serial

Apropierea mileniului şi Perestroika, cele două părţi ale piesei Îngeri în America, sunt pentru prima dată reprezentate integral în România, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, la Teatrul Metropolis. Regizorul aduce acum pe o scenă autohtonă noţiunea de teatru în serial. Spectacolul este reprezentat în două seri diferite, în două părţi, de sine stătătoare.

Victor Ioan Frunză a declarat pentru Adevărul că a pus accentul pe acele laturi ale textelor în care este dezvoltată dimensiunea religioasă. "Este o piesă religioasă, despre un Dumnezeu care e dorit, dar care a întors spatele omenirii, iar îngerii lui Dumnezeu coboară pe pământ în căutarea unui nou Mesia. Or, acest Mesia este un Mesia atipic, îl găsim acolo unde ne-am fi aşteptat mai puţin, după clişeele noastre, şi ăsta e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le descoperi în acest text. Dincolo de problematica socială a minorităţilor, a orientărilor sexuale, e o piesă în care, paradoxal, cei care ar fi trebuit să creadă în îngeri, nu-i văd, iar proscrişii, cei despre care te-ai gândi că nu pot să acceadă în zona asta, sunt cei care cred în existenţa lor".

Al Pacino, un înger în America

În 2003, filmul de televiziune a experimentat un eveniment memorabil. Miniserialul HBO Angels in America, regizat de Mike Nichols după scenariul lui Tony Kushner, a entuziasmat criticii şi spectatorii din lumea întreagă, aducându-i regizorului 5 Globuri de Aur şi 11 Premii Emmy. Producţia urmărea destinele mai multor bolnavi de SIDA în vremea administraţiei Reagan din SUA şi punea accentul pe evoluţia spirituală a personajelor. Suflete rătăcite, în căutare de repere, acestea se confruntă cu singurătatea, cu pierderea iremediabilă şi cu inevitabilul.