Lost – Un serial pe care nu trebuie să-l pierdeţi

Influenţa serialelor asupra românilor? Subiectele astea grandioase mă cam inhibă, pentru că nu sînt nici sociolog, nici n-am făcut vreo cercetare mai acătării pe acest subiect. Nu am decît îngusta-mi experienţă, eu însămi o devoratoare compulsivă de drame în doze mici, concentrate, regulate. Mai puţin de telenovele, pentru că se difuzează la o oră la care sînt la serviciu şi nu pentru că aş avea vreun dispreţ pentru ele. Cred că există şi aici vîrfuri. Betty cea urîtă, de exemplu, forţa limitele genului şi vira spectaculos spre sitcom. Şi nici nu sînt genul care să dea sentinţe sau să se isterizeze snob cultural: vai, ce rău îmi pare de contaminare.

Dacă îmi rău de ceva, dacă mă exasperează ceva e faptul că nu avem atît de rar ocazia să vedem ce-i mai cool în materie. De ceva timp, în SUA se întîmplă cam aşa: calitatea filmelor continuă să decadă, în timp ce serialele de televiziune prind din ce în ce mai multă carne - unele sunt pur şi simplu geniale. De cînd n-aţi mai auzit aşa ceva spunîndu-se despre un film de succes? Cam tot ce-i mai bun şi mai subversiv se întîmplă acum pe micile ecrane. Curb your enthusiasm, The Office, Wire conţin într-un episod mai multă substanţă decît toate filmele din vîrful box-office-ului la un loc. Noi, probabil, n-o să le vedem. De ce? În mare pentru că mahării televizionilor ne cred proşti. Uitaţi-vă ce s-a întîmplat cu seriale ca Sopranos (cîteva dintre episoadele ultimului sezon frizează Naşul) sau Friends? Au flopat - nici n-ar fi avut cum altfel. Au fost evacuate la orele imposibile, schimbate de pe un post pe altul, întrerupte pe perioade agonizante, nu li s-a făcut publicitate, etc. 24, un serial revoluţionar, absolut siderant, a cărui acţiune se întîmplă în timp real, a sucombat în prime time-ul Prima numai după cîteva episoade.

Există cîteva excepţii: Seinfeld, Sex and the City şi X-Files au devenit cult, ridiculizînd ideea fixă a directorilor de programe că românul e lipsit de gust şi digeră numai sub-garcisme. La urma urmei, vorbim totuşi de publicul a preferat Twin Peaks-ul meciurilor naţionalei.

Aş putea continua să mă lamentez alte cîteva mii de caractere de neşansa care ne-a condamnat la seriale proaste şi să ma întreb de ce, dacă vrem să vedem ceva de clasă, trebuie să ne refugiem pe cablu plătit. De ce, în cei 15 ani de democraţie media, nu am avut nici măcar o tentativă onorabilă de producţie proprie (pe lîngă Numai iubirea, Clona pare Călăuza)? De ce continuăm să avem orori ca La Bloc sau Trăzniţi în NATO, etichetate revoltător drept sitcom-uri? Mai bine mă folosesc de acest spaţiu pentru a face reclamă unui serial care, sper din tot sufletul, să nu aibă soarta celorlalte. Se difuzează pe AXN, începînd cu 22 ianuarie. Dacă primele 5 minute nu vă vor hipnotiza, nu sînteţi demni de telecomandă.

Pe mine, Lost m-a pulverizat de la primele secunde. Aţi avut vreodată viziunea asta: te trezeşti într-o iarbă deasă, ameţit, cu o sticluţă de tărie în buzunar şi fără nici o idee despre cum ai ajuns acolo? Scenariul cel mai blînd: prietenii tăi făcut o glumă proastă, te-am îmbătat şi te-au abandonat în grădina botanică. Scenariul cel mai terifiant: eşti în junglă, pe o insulă pustie şi eşti unul dintre cei 48 de supravieţuitori ai unei catastrofe aviatice.

Evident că Lost, cel mai hot serial al momentului, o combinaţie adictivă de X-Files, Blair witch project, Jurasic Park, Survivor şi Lost Word, speculează cele mai cumplite coşmaruri ale tale, pentru că nu e o dramă realistă, ci supra-naturală. O binevenită oază de fioruri exotice într-o perioadă de secetă a imaginaţiei, sufocată de reality show-uri. Străinii care se trezesc pe o insulă tropicală în mijlocul flăcărilor, urletelor, cărnurilor arse şi al unui atot-prezent verde neliniştitor, e abia începutul. Fiecare dintre ei poartă un secret sumbru. Mai există: o creatură uriaşă, invizibilă, care poate fi sau nu un dinosaur; un urs polar; o fantomă într-un costum. Bine aţi venit în paradisul pierdut sau, mai bine zis, infernul regăsit! Cele 48, 47, 46 de exemplare sublime sumar îmbrăcate şi transpirate, pentru toate gusturile, sunt hăcuite una cîte una.

Lost este noua formulă a succesului pentru canalul de film ABC care, odată cu chinuitoarea întrebare a episodului pilot - Unde suntem? -a aruncat rating-urile în aer. De atunci, Internetul a fost inundat de o ploaie tropicală de teorii care mai care mai bizare, care să explice enigma: extratereştri, triunghiul Bermudelor, e doar imaginaţia lor, sunt toţi morţi, au descoperit o lume pierdută, etc. Nu vă grăbiţi să spuneţi că aţi mai văzut aşa ceva. Secretul insulei ticluit de JJ Abrams (creatorul lui Alias) pe o structură neliniară, cu flash-back-uri care răstoarnă povestea, promite să fie mai profund, mai amplu şi misterios chiar şi decît cel din Twin Peaks.

Sper din tot sufletul ca Lost să nu dispară în nişa obscură care a aspirat atîtea seriale de top.