Provocarea lui Păcală - Snoave cu măşti

Copleşit de super-puterile unor eroi ai culturii pop (Superman, Batman, Iron Man) micului spectator din 2012 i se poate părea destul de bizar ca un alt fel de erou să poată ieşi cu brio din situaţii aparent dificile. Graţie montării Snoave cu măşti, copiii află că isteţimea şi agerimea minţii te pot lesne scoate din încurcătură.

Maestul Ion Lucian readuce universul (neaoş) ţărănesc pe scena Teatrului pentru Copii, Excelsior. Montarea clasică, fără nicio nuanţă de actualizare forţată, mizează pe farmecul poveştii împletite cu muzică şi gestică. La fel ca în teatrul popular, manifestarea sincretismului se observă în interacţiunea cuvântului şi muzicii originale, mimicii, gestului, recuzitei şi butaforiei (măştile populare cu dimensiuni augmentate).

Experimentatul regizor a mizat pe tonalitatea umoristică ce predomină în snoavele populare şi a recreat lumea satului românesc în şapte tablouri vivante. Micul spectator este avertizat în prologul spectacolului că va asista la o reprezentaţie în care îl va reîntâlni pe hâtrul Păcală (elevii mici sunt familiarizaţi cu el prin intermediul snoavelor populare din bibliografia şcolară), dar le sunt prezentaţi şi ceilalţi "fraţi" ai lui Păcală, de pe meleagurile europene: Bufonul de la curtea regelui din Marea Britanie, Scapino din Franţa, germanul Till Eulenspiegel, cehul Švejk ş.a.

Astfel, printr-un rapid tur al Europei, spectatorii recunosc preocuparea pentru mentalităţi şi tipologii rustice dintre care s-a detaşat mereu un personaj comic, tipul poznaşului isteţ. De-a lungul celor şapte tablouri scenice, Păcală devine un fel de ghid ad-hoc pentru cei care cunosc lumea satului românesc doar din lectură. Astfel, regăsesc momentul naşterii şi obiceiul ursitului, zapcitul, tâlhărirea, peţitul, toate într-o notă satirică plină de umor sănătos.

Păcală, ipostaziat de tânărul actor Lari Giorgescu, devine eroul isteţ şi plin de farmec, care, sub masca naivităţii şi simplităţii, tratează autorităţile săteşti (popa, jandarmul, boierul, logofătul) şi chiar moartea (!) cu îndrăzneală şi ironie usturătoare. Plin de energie, dă la iveală unele trăsături uşor de recunoscut pentru ţăranul român (aşa cum apare imprimat în mentalul comun): viclean, isteţ, pişicher, un pic sforar, dibaci, hâtru. Alături îi va sta mereu fata curată din popor, orfană şi fără ajutor, Ileana cea harnică şi frumoasă. Actriţa Raluca Botez aduce mult farmec în spectacol şi conturează o Ilenuţă plină de naturaleţe, fără stridenţe, protejată mereu de isteţul Păcală. Devine "oglinda" şugubeaţă în tabloul al treilea, când boieroaica (Paula Sorescu-Lucian) bogată îşi pierde stima de sine şi are nevoie de o "fidelă" oglindă. Hazul frust al situaţiei din confruntarea boieroaicei plină de "sulimanuri" şi tânăra ţărăncuţă cu bujori în obrăjori stârneşte hohote de râs viguros în rândurile micilor spectatori.

Savuros este şi al cincilea tablou, în care cârciumarul versat (Vasile Menzel) cade pradă "hoţomanului" de Păcală, demonstrând că "orice naş îşi are naşul" şi oricât de abil ar fi un negustor, şi el poate fi "păcălitorul păcălit". Şarja caricaturală e potenţată prin decor şi, mai ales prin costumele ce reproduc cu fidelitate lumea autentic-ţărănească românească (Ana Ponta). Întreg spectacolul este, în fapt, o satiră acidă a moravurilor epocii şi a conjuncturii (corupţia, înşelătoria, violenţa); micii spectatori descoperind tarele unor epoci de mult apuse, dar ale căror năravuri nu au fost înlăturate, ci doar altfel îmbrăcate.

Ultimele tablouri ale spectacolului valorizează un alt element important, coloana sonoră. Muzica se înscrie armonic într-un decor sonor, contribuind la atmosfera plină de vitalitate de pe scenă. De asemenea, coregrafia şi mişcarea scenică (Dumitru Theodor Vasilescu) contribuie la dezlănţuirea de energii a unei echipe de artişti bine închegată. Căpeteniile din tabloul al şaptelea redau un dans arhaic plin de vitalitate: Căluşul. Isteţimea şi agerimea îl ajută, în final, pe Păcală să scape de o mare provocare, păcălind-o chiar (şi) pe Moarte (Anamaria Ghiur).

Viziunea regizoral-scenografică asupra textului (de factură populară) a maestrului Ion Lucian şi-a găsit echivalenţe scenice expresive cu ajutorul unui colectiv actoricesc plin de entuziasm, permiţând evadarea, preţ de o oră şi jumătate, din realitatea ultratehnologizată.

Din păcate, la final, când lumina inundă stalurile şi actorii ies la rampă, în sală miroase a recreaţie mare. Copiii se îmbracă forfotind gălăgioşi, privind cu o curiozitate uşor perplexă reverenţa personajelor poveştii. Generaţia crescută în faţa ecranelor TV sau a monitoarelor de PC, şi mai puţin familiarizată cu ritualul teatral "viu", pare să nu cunoască rostul aplauzelor. Ei nu prea înţeleg să răsplătească actorul cu bătăi entuziaste din palme.

Un rol esenţial îi revine familiei şi educatorilor pentru a-l câştiga pe micul spectator şi a-l determina să caute provocările teatrului şi emoţia în stare pură.

Snoave cu măşti
de Ion Lucian
Teatrul EXCELSIOR

Distribuţia: Pavel Bârsan, Ion Bechet, Raluca Botez, Ciprian Cojenel, Magda Condurache, Mihaela Coveşeanu, Cosmina Dobrotă, Ştefania Dumitru, Robert Robert Emanuel, Anamaria Ghiur, Lari Giorgescu, Dragoş Ianoşi, Silvana Ionescu, Olimpia Melinte, Vasile Menzel, Tudor Pârvu, Robert Radoveneanu, Paula Sorescu-Lucian, Anca Talpoş, Ovidiu Uşvat, Annemary Ziegler.
Costume şi măşti: Ana Ponta
Coregrafie: Dumitru Theodor Vasilescu
Asistent regie: Paula Sorescu-Lucian
Scenografie şi regie artistică: Ion Lucian.