Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Omul cu mârţoaga

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Un moralist discret - Omul cu mârţoaga


martie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Când comedia se ia în serios, lucrurile pot fi  mai uşor de corectat. Astfel, opţiunea regizoarei Anca Bradu pentru o piesă interbelică lejeră poate deveni un discurs virulent şi totodată poetic la adresa suficienţei practice a omului din zilele noastre, provocat din toate părţile de nenumărate libertăţi.

Lectura regizorală a Ancăi Bradu dovedeşte o credinţă desăvârşită în textul lui George Ciprian, dar şi o fină exploatare a jocului actoricesc. Autorul textului dramatic, George Ciprian, vine din lumea teatrului, din postura unui actor de talent în epoca sa, dar şi cu certe valenţe literare. Textul dramatic în patru acte, Omul cu mârţoaga, a repurtat, de-a lungul vremii,  un mare şi prelungit succes, atât pe scenele bucureştene, cât şi pe cele din străinătate. Nevoia de a scrie teatru a venit, probabil, din preocupările actorului. Trudnicul dramaturg a pritocit subiectul acestei comedii amare câţiva ani. Ivită dintr-un sâmbure de adevăr, piesa este un amestec de farsă burlescă, de şarjă, dar şi de gravitate, iluminism şi umanism.

Eroul, umilul arhivar Chirică face parte din categoria "marilor anonimi", mic-burghezul anodin, personaj atât de celebru în comediile interbelice româneşti, care urmau modelul lansat în dramaturgia franceză de seria autorilor Georges Courteline - Victorien Sardou - Marcel Pagnol.

Evoluţia în spirală a istoriei face, probabil, ca regizorul să reactualizeze triumful unui visător, precum este şi personajul central al acestei comedii lirice. Anca Bradu vede în Chirică, umilul arhivar, nu numai un om batjocorit de ceilalţi, un "perdant sublim", ci şi un "bonom tandru", care ştie cum să nu se lase înfrânt de aroganţa celorlalţi. Deşi are o slujbă ştearsă şi o duce greu (veşnic dator cu chiria), caută să iasă din această condiţie apăsătoare cumpărând (cu bani împrumutaţi!) un cal de curse, pe Faraon al V-lea, o gloabă care stârnea mereu hazul galeriei, fiindcă sosea mereu ultima la potou.

Distribuirea actorului Daniel Badale în rolul lui Chirică s-a dovedit o idee sclipitoare. Actorul, cu o fizionomie blajină, conferă o expresivitate nuanţată şi controlată a jocului, dând veridicitate portretizării. Realizează, cu fineţe, un Chirică capabil să-şi sacrifice familia, imaginea publică, prieteniile, economiile de dragul unei aparente himere, întrezărind izbânda acolo unde toţi vedeau prăbuşirea, falimentul. Daniel Badale aduce nuanţe realist-pitoreşti, fiind stăpân pe gestul dramatic.

Regizorul a exploatat mai mult latura realistă a piesei demonstrând că "omul cu mârţoaga" este plămădit după o altă "reţetă"; nu pică în capcana simbolurilor ce-ar putea fi zărite la tot pasul. Susţinut de prietenul Varlam şi de Fira,  fata în casă, Chirică îndură cu stoicism sărăcia şi batjocura fiind, în fond, un lucid.

Varlam, ipostaziat de Ioan Andrei Ionescu, este prietenul devotat al lui Chirică, dar şi rezoneurul acestei piese. Clasic în rigoare, actorul Ioan Andrei Ionescu confirmă, prin replica sa, esenţa lui Chirică: "El este plămădit după altă reţetă, are oasele fără măduvă, ca păsările." Din aceeaşi "tabără" a oamenilor devotaţi, face parte şi Fira, o femeie simplă. Raluca Petra aduce un suflu plin de naturaleţe, dar şi de o indiscutabilă expresivitate scenică.

În "tabăra" adversă, a celor care nu înţeleg sau măcar nu acceptă visul lui Chirică sunt soţia acestuia, Ana, Nichita, directorul şcolii, şi ceilalţi. Rivalul lui Chirică, Nichita, o seduce pe Ana, determinând-o să-şi părăsească casa şi copiii. Gavril Pătru aduce în scenă tipul seducătorului. Silueta înaltă şi suplă şi chipul  aproape imobil sunt semnalmentele unui personaj popular graţie decorativităţii. El intră într-o relaţie (bine controlată scenic) cu Ana, păstrând viziunea desenului psihologic. Cei doi sunt reduşi la arhetipuri. Monica Davidescu are o vitalitate interpretativă debordantă, fiind clasică în rigoare şi romantică în emoţie. De-a lungul celor două părţi ale spectacolului, ea este, pe rând, soţia revoltată şi nesupusă, adulterină, dar şi soaţa reîntoarsă şi pocăită care se prosternează înaintea lui Chirică.

Marius Bodochi, deşi are o partitură mai redusă, cea a Inspectorului general, completează cu acurateţe galeria "neoamenilor", a celor aşa-zişi "practici", care sunt opaci în faţa "visătorului" Chirică. Pe aceeaşi linie se înscriu şi Mihai Verbiţchi (Stăpânul calului), Andrei Finţi (Omul cu idei), Bogdan Muşatescu (Directorul şcolii), toţi cei care îl desconsideră pe Chirică şi reprezintă "răutatea lumii".

Dintre găselniţele "prizelor directe" se detaşează intervenţia lui Ion Ionuţ Ciocia (Provincialul), care ne reaminteşte de una dintre obsesiile actualităţii: cancanul din gazete şi mania fotografiatului persoanelor publice sau "mai altfel". De asemenea, liceenii (Ştefan Velichiu, Petru Cuncea, George Enescu) care vin să-l şicaneze pe bietul "om cu mârţoaga" par, graţie mişcării scenice dirijate de Mălina Andrei, nişte ultraşi de pe stadioanele zilelor noastre, ce se întrec în "coregrafii" şi cântece acide.

Amalia Ciolan, deşi are o apariţie fulgurantă, aduce în scenă tipologia intelectualei mistice copleşite de propria-i cucernicie.

Toate personajele se  susţin şi pe sound design-ul semnat de muzicianul Vlaicu Golcea, fiecare intrare în scenă beneficiind şi de o completare acustică percutantă. Costumele realiste, de factură retro, concepute de Ştefania Cenean, caracterizează deopotrivă caracterele de pe scenă. Şi tot Ştefania Cenean îmbină concreteţea detaliului realist cu unele sugestii metaforice într-o scenografie ce devine un spaţiu concomitent al închiderii în sine (prima parte a spectacolului), dar şi al deschiderii către sine (în partea a doua).

Întreg spectacolul are o fluenţă, o "normalitate" asigurată de o atentă dirijare a distribuţiei şi a celorlalte elemente ce ţin de spaţiul spectacular, dovedind dorul clasicilor de a coborî în actualitate graţie unei lecturi regizorale coerente.

 Omul cu mârţoaga
Autor: George Ciprian
Regia: Anca Bradu
Distribuţia:
Chirică, arhivar - Daniel Badale
Varlam - Andrei Ionescu
Nichita - Gavril Pătru
Ana, soţia lui Chirică - Monica Davidescu
Fira, servitoare - Raluca Petru
Inspector general - Marius Bodochi
Omul cu idei - Andrei Finţi
Stăpânul calului - Mihai Verbiţchi
Directorul şcolii - Bogdan Muşatescu
Provincialul - Ion Ionuţ Ciocia
Intelectuala - Amalia Ciolan
Liceenii - Ştefan Velichiu, Petru Cuncea, George Enescu
Pomanagiii - Daniel Apostol, Laurenţiu Andronescu, Mihai Bunea, Petrică Constantinescu, Nicolae Ciungu.

Muzica: Vlaicu Golcea
Mişcare scenică: Mălina Andrei
Scenografie: Ştefania Cenean
Regizor: Anca Bradu



 Toate articolele despre Omul cu mârţoaga


1 comentariu

  • Recomandabil!
    cv, 10.02.2013, 05:08

    E o surpriza placuta, o montare excelenta!

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mădălina Dumitrache


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer