Acum mai bine de un deceniu, apărea în peisaj o sex-comedie pentru adolescenţi, plină de umor, de tabu-uri aruncate în aer, de scene care au devenit antologice. Seria a crescut, franciza a mers mai departe, iar la numărul 4, s-a pus în poveste ce a avut ea mai bun. Rezultatul: râsete în delir.
Reuniunea începe cu ceea ce ar figura la finalul altor pelicule. Un calup comic gen making of, plin de energie, de bucuria reîntâlnirii actorilor, de glume. Şi, în ciuda lungimii lui, momentul e frumos.
Acum apar toţi cei care s-au perindat în serie. Fetele defilează în costume de baie cu bikini minusculi, sunt multe picioare, sâni, funduri, chiar dacă nu atât de multe ca în trecut. De data aceasta este rândul băieţilor să-şi etaleze "bijuteriile", aşa cum ni le arată în prim-plan Jason Biggs/Jim, fund şi un penis stâlcit sub un capac (transparent, ca să râdeţi mai bine).
Jim şi Michelle sunt căsătoriţi, au un băieţel mic, dar au uitat cum să mai fie soţ şi soţie. Filmul are grijă să înceapă în forţă cu scene comice de masturbare - el într-o şosetă în faţa laptopului, ea în baie, cu duşul. Chris e star tv, iubitul unei fufe blonde, dar tânjeşte după mult mai convenţionala Heather. Kevin e "fată în casă" şi a uitat-o aproape pe Vicky. Bineînţeles că veţi avea parte de nebune scene cu Stifler, mai mult sau mai puţin greţeoase. Amuzante toate, chiar aşa, în felul lor. Povestea adunării tuturor la un loc se ramifică şi cu adăugarea vecinei Kara, acum de 18 ani, topită după Jim. Scenaristul Adam Herz e acelaşi din toată seria, aşa că ritmul, replicile în cascadă, rezolvările cumsecade, gagurile sunt reuşite, în genul celorlalte de până acum, ba, chiar mai bune. E meritul regizorilor care au ştiut să îi pună pe toţi în valoare.
Sunt prezentaţi toţi eroii pe rând, iar revederea bucură spectatorul, fan sau nu al seriei. Regizorii ştie cum să monteze replicile alert şi cum să îmbine perfect gagul cu o subtilă parte lirică, ca totul să meargă uns. Filmul este cu adevărat amuzant, pentru toate vârstele, are o mică burtă, dar actorii sunt mai maturi, mai experimentaţi, mai strălucitori şi credibili.
Sigur că e umor de toaletă, aluzii sexuale care nu mai sunt aluzii, căci se spune totul direct, tare şi pe faţă, că sunt genul acelea de scene universal valabile de comic penibil care a făcut deliciul seriei American Pie.
În plus, Jim printre jucării, Mena Survari, mai frumoasă ca oricând, cu cadre aici când arată ca Michelle Pfieffer tânără, mama lui Stifler şi, mai ales, tatăl lui Jim, adică amuzantul actor Eugene Levy, căruia i se oferă la final fericirea - atenţie aici să nu vă înecaţi de râs!, un final revanşard, puternic, frumos, în care bietul Stifler are parte şi el de mingea sa de set.
Aşa uşurel cum e, filmul reuşeşte să vorbească despre diferenţele dintre generaţii (căci prietenii de acum sunt bătrâni faţă de liceeni!), despre familie, infidelitate şi fericirea în cuplu. Şi, bineînţeles, despre prietenie. Despre locul fiecăruia în schemă.