Prima parte a filmului derulează unul după altul episoade simptomatice din copilăria celor doi: momentele în care fac baie împreună, serile când Thomás adoarme în îmbrăţişarea ocrotitoare a lui Francisco, gesturile de tandreţe şi afecţiune aproape neobişnuit de intime pe care le împărtăşesc unul altuia fără ruşine în faţa oricui, ajungând până la maturitatea lor când într-un ritm alert părinţii lor biologici mor unul după altul, iar tatăl lor vitreg decide să-i lase pe cei doi să trăiască singuri, împreună.
Rămaşi sub forma de duo în vizorul destul de disconfortant al privitorului, Thomás şi Francisco îşi relevă fără pudoare povestea obscenă şi îngreţoşătoare (ar putea crede majoritatea) a iubirii, chiar şi trupească, dintre doi fraţi. De ce este nevoie de un astfel de film? - a fost probabil singura întrebare care i-a frământat pe mulţi după ieşirea din sala de cinema. Nici chiar regizorul, Aluizio Abranches, nu caută să propună în From Beginning to End o reprezentare subiectivă a unei poveşti de dragoste incestuoasă dintre doi fraţi. Subiectul filmului este suficient de neobişnuit prin natura lui, de ce ar fi nevoie şi de nişte clişee sclipicioase şi idei preconcepute care să dezasambleze într-un mod iritant ochiul privitorului capabil să îngurgiteze variatele extensii sub care se manifestă existenţa umană?
Nu mulţi sunt cei care pot privi fără să caute răspunsuri. În toţi există nevoia de a disocia între bine şi rău, de a numi ce este bine şi ce este rău şi de a blama ceea ce nu rezonează cu propriul sistem de valori după care fiecare îşi ghidează viaţa. Scena în care Francisco îşi întreabă mama de ce oamenii, înzestraţi cu puterea de a discerne, aleg să vadă latura negativă a lucrurilor şi nu cea pozitivă, este una dintre scenele cheie ale filmului. Răspunsul mamei este simplu şi relevant pentru film şi funcţionează împotriva promptitudinii cu care privitorul judecă şi clasează ceea ce vede: avem capacitatea de a distinge ceea ce este bine de ceea ce este rău, putem alege care latură a lucrurilor dorim să o privim, doar că uneori graniţa dintre cele două devine greu de identificat. Iar filmul lui Aluizio Abranches este construit exact pe această pantă separatoare nebuloasă şi absconsă, învăluită în albul fantasmagoric al aşternuturilor în care se consumă dragostea dintre Thomás şi Francisco.
Există nenumărate modalităţi de a iubi şi infinit motive pentru a iubi. Thomás şi Francisco nu reuşesc să se elibereze din strânsoarea solidă făurită de întâia lor privire, nici chiar atunci când Thomás pleacă pentru trei ani la Moscova. Distanţa nu reprezintă un impediment pentru dragostea lor urnită să răstoarne lumea pe dos atunci când se încearcă a fi înţeleasă. Într-una dintre scenele filmului, Francisco enumeră câteva din motivele pentru care este îndrăgostit de fratele său: îl iubeşte pe Thomás pentru că acesta are nevoie de dragostea şi protecţia lui (un sentiment care se regăseşte între toţi fraţii), îl iubeşte pentru că acest sentiment îl face să se simtă mai bărbat, îl iubeşte pentru că acest sentiment îl transformă într-un erou. Dincolo de această înşiruire, dragostea celor doi este eternă prin simplul fapt că prin vene le curge acelaşi sânge. Iar în mod cât se poate de firesc, Francisco îi oferă cadou fratelui mai mic înainte de plecarea la Moscova un inel de logodnă, simbol al iubirii trupeşti dintre cei doi.
În From Beginning to End, Aluizio Abranches se fereşte să investigheze cauze, să ofere explicaţii, să propună variante sau să obţină concluzii. Mai mult, finalul filmului nu aduce cu sine elucidarea subiectului. Filmul regizorului brazilian este o simplă curgere faptică a relaţiei incestuoase dintre cei doi fraţi, Thomás şi Francisco, de la un început (care coincide cu naşterea fratelui mai mic) până la un sfârşit (care coincide cu vizita surpriză la Moscova a lui Francisco). Filmul nu este un masterpiece al cinematografiei recente, mai degrabă intenţia regizorului a fost aceea de a crea un film cuminte despre o poveste de dragoste neobişnuită care să nu deranjeze retina spectatorului din sala de cinema, dar care să ofere posibilitatea identificării şi transpunerii afective a unora cu povestea propusă de el.