Aici se vorbeşte în şoaptă - ForTheWin

Acesta ar putea fi un spectacol despre corporatişti şi viaţa lor (nu neapărat interioară). Unora ar putea să le trezească amintiri despre cazul de acum cîţiva ani, al tinerei moarte de prea multă muncă într-o multinaţională. De fapt, ForTheWin e un spectacol despre un anume tip de raportare la propria viaţă şi despre o anume etică. O etică a comunităţii şi comunitarismului, venind din partea unei echipe de artişti care, în ultimii ani, a lucrat preponderent în zona teatrului comunitar şi decide acum să se reinventeze artistic.
 
Raluca (Sînziana Nicola) e conectată la telefoane, lucrează la mai multe proiecte concomitent şi vrea să se mute la Luxemburg, în ipotetica posibilitate a unei vieţi mai bune. Andreea (Andreea Eşanu) e şefa ei, e cea care şi-a găsit echilibrul prin asumarea pînă la ultimele consecinţe a "condiţiei de succes" - şi necesitatea impunerii ei asupra celorlalţi. E preoteasa-şefă a unei secte dedicate îngropării în munca bine plătită devenită scop în sine, sub faldurile "implicării etice" în salvarea peşterilor şi a categoriilor sociale defavorizate (nu e întîmplător că aici n-avem de-a face cu o corporaţie, ci cu o organizaţie care face proiecte sociale pe foarte mulţi bani). Andrei (Andrei Ioniţă) e factorul perturbator, "convertitul", cel ajuns în punctul dezvrăjirii, pe cale să părăsească secta, personajul antagonic, încercînd s-o smulgă şi pe Raluca din această spirală destinată dezastrului. Spectacolul construieşte un mecanism al anticipării finalului, e "cronica unei morţi anunţate" în decorul unei lumi deja moarte şi putrezind pe dinăuntru - o cronică în care viitorul dispărut poate chiar participa la o "repetiţie" a "managementului" înmormîntării şi gestionării impactului de imagine.
 
Dintotdeauna, spectacolele lui Bogdan Georgescu au funcţionat pe principiul stabilirii unei relaţii speciale cu spaţiul în care au fost produse (fie el subsolul Teatrului Desant, la XXX Cartoons, sau sala Centrului Comunitar laBomba şi cele ale căminelor culturale de la sate, la Turneu la ţară. I am special). ForTheWin se joacă într-o galerie de artă (Galeria 26 - Str. Dr. Staicovici, nr. 26) din Bucureşti, într-o "cutie albă", puternic rezonînd cu atmosfera spectacolului - albul unor costume, tăcerea-linişte de spital, ritmul încetinit, în reluare, de ritual, o lume lipsită de viaţă (în care faptul că Andreea e însărcinată pare ireal, improbabil, ieşit din Alien). Interacţiunile dintre oameni sînt ghidate de manualul bunelor practici corporatiste, o sectă cu o religie a supraexploatării şi epuizării drept condiţii asumate ale unui cîştig decent, pe fundal derulîndu-se peisajul în mişcare alertă al negocierilor de proiecte făcute doar pentru că există bani pentru ele, al aranjărilor de licitaţii şi al mimărilor de preocupări etico-sociale.
 
Căci ForTheWin cartografiează, în paralel, uriaşa distanţă între discursul comunitarian al "operatorilor" de proiecte cu mize sociale şi modul de funcţionare a propriei comunităţi, mimată discursiv, alcătuită din strategii motivaţionale, exploatare şi abuz emoţional (antologică e scena în care Andreea activează toate pedalele posibile pentru a declanşa sentimentele de vinovăţie ale Ralucăi descoperite că încearcă să "fugă" la Luxemburg). Nimeni nu salvează pe nimeni dacă nu se poate salva pe el însuşi - e ceea ce încearcă Andrei -, însă nici el n-a ieşit neatins din experienţa sectei, ataşamentul faţă de Raluca e greu de exprimat, idealul unei existenţe în care serviciul să fie doar o slujbă, nu să se contopească, nu să ia locul vieţii în sine e deghizat într-o melodie de la Radiohead cîntată karaoke. ForTheWin e spectacolul a trei feluri de alienare în chiar interiorul a ceea ce ar trebui să fie o comunitate: cei puternici îşi interiorizează propria alienare, învaţă să sugă viaţa din ceilalţi sau rup lanţul dependenţei. Cei slabi pier şi sînt înlocuiţi de alţii.
 
Galeria 26 nu e un nou spaţiu de spectacol în Bucureşti - şi să sperăm că nici nu va deveni, nu scene-gazdă pentru proiecte tranzitorii e ceea ce lipseşte aici, ci spaţii ideatizate, spaţii care să-şi construiască un chip, o identitate destul de puternică să poată acţiona ca vector prin ceea ce găzduieşte şi dincolo de durata factuală a reprezentaţiei. ForTheWin e un spectacol destul de puternic pentru a genera un prim impuls către aşa ceva.
 
ForTheWin
Un spectacol de Bogdan Georgescu
Cu: Andreea Eşanu, Andrei Ioniţă, Sînziana Nicola.