Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Un om în loden

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Talentul şi inteligenţa creatoare - Un om în loden


iunie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
La sfârşitul anilor '70 o serie de directori de imagine au migrat spre regia de film şi au convins. Nicolae Mărgineanu a debutat ca regizor independent folosindu-se de premisele unui roman poliţist, celebru în epocă: Moartea vine pe bandă de magnetofon, devenit pe ecran Un om în loden.

Primul lui lung-metraj (ca regizor independent, pentru că în 1977 regizase, alături de Dan Piţa, Mai presus de orice, un documentar inspirat de cutremurul din 4 martie al aceluiaşi an) impresionează nu atât prin logica narativă a poveştii poliţiste, cât prin combustia sa filmică, prin "talentul dublat de inteligenţa creatoare" (Eva Sârbu). Schimbarea sa de statut fusese cea mai concludentă din câte se experimentaseră, până atunci, în cinematografia românească (Dinu Tănase realiza La capătul liniei trei ani mai târziu, iar Iosif Demian încă nu debutase, ca regizor independent, cu O lacrmă de fată).

Nicolae Mărgineanu nu se implică "sentimental", în Un om în loden, ci lucrează "detaşat" faţă de story, căutând întâmplări vizuale, cu puţine cuvinte. "În Omul în loden se vorbeşte mai puţin şi se "vede" mai mult (imaginea: Gabor Tarko). Lumea eroilor este cercetată printr-o lupă de sticlă, o sticlă rece, deformatoare, cu legi optice speculate până la rafinament" (Constantin Pivniceru). Filmul - prin conturarea unei "lumi de coşmar" - descrie senzaţia de teamă, de nelinişte a unui om ameninţat, dozează şi amplifică tensiunea (alternată, pe alocuri, cu momente de umor) până în momentul de "criză".

Într-o cinematografie dominată de filme populare cu haiduci, comisari, ilegalişti, miliţieni simpatici etc., prezenţa meteorică a Omului în loden confirmă faptul că filmele poliţiste pot fi concepute şi inteligent, că sentimentele, atmosfera şi tensiunea situaţiilor îşi pot găsi şi o motivaţie vizuală pe ecran.




 Toate articolele despre Un om în loden


4 comentarii

  • Erori. Sper că nu din reavoinţă
    Donkeypapuas, 09.02.2013, 03:02

    Dumneavoastră spuneţi următoarele: "Într-o cinematografie dominată de filme populare cu haiduci, comisari, ilegalişti, miliţieni simpatici etc." Sper că nu aţi vrut să induceţi mai tinerele generaţii în confuzie. Şi asta pentru că:
    - seria cu haiducii era de mult încheiată;
    - miliţienii simpatici şi-au avut vremea lor prin 69-70
    - într-adevăr comisarii se aflau la apogeu în anii 70. Dar mai înainte ori mai apoi?
    - ilegaliştii erau cu adevărat singurul punct care nu a putut fi ocolit în nici una din perioadele comunismului românesc. Dar şi aici sunt unele probleme pentru că vreo câteva din aceste filme "cu ilegalişti" sunt elogiate într-una de măreaţa auto-proclamată elită "necomunistă" de după Revoluţie.
    Dar ştiţi cum e cu etichetările? Şi mie mi-ar fi uşor să dau din gură (sau tastatură) şi să spun că "Un om în loden" era o pastişă după filmele noir. Dar nu o s-o spun. Şi asta pentru că doar marxist-leniniştii aveau impresia că se pot realiza capodopere la comandă.

    • RE: Erori. Sper că nu din reavoinţă
      Marian Radulescu, 01.04.2013, 17:31

      1. Seria cu haiduci nu a fost incheiata in 1978. A fost continuata cu DRUMUL OASELOR si celelalte, nu putine, care i-au urmat. Apoi a mai fost DREPTATE IN LANTURI (dar acesta este atipic, e total altceva). Iar dupa 1990 a fost DOI HAIDUCI SI-O CRASMARITA (regia George Cornea).
      2. Militieni simpatici au fost si dupa seria BD (inceputul anilor 70). Vezi ACCIDENT, SANTAJ, VIRAJ PERICULOS s.a.


  • Ce vremuri!
    Cristiana, 13.10.2013, 13:54

    Sa recunoastem caesteun film deosebit. Un mare regizor ! Un scenariu deosebit ! Actori extraordinari ! Vremuri apuse pe care le regretam, cu tot raul care exista, totusi, dar, vremuri mult mai linistite ... Sunt multe de spus. Nu e nici locul, nici spatiul.

    • RE: Ce vremuri!
      Marian Rădulescu, 13.11.2013, 21:57

      Este un film deosebit. Cât despre vremuri...Cu toată "liniştea" lor, nu avem altceva de făcut (dacă nu suntem iremediabil nostalgici) decât să ne aflăm liniştea acum şi aici. Nu mai există - decât în amintirea unora - acele vremuri. Nu cred că regretul trebuie să fie sentimentul care să ne hrănească. Dar sunt total de acord că merită recunoscute acele filme româneşti (despre ele e vorba aici) care sunt evergreen, care nu au fost recunoscute (ci mai mult, au fost orpopsite, vitregite) în anii ăia ... "liniştiţi". Cernerea valorilor ar trebui făcută în linişte, cu dreaptă socotinţă, fără patimi şi umori, fără "nostalgii" şi patetisme.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer