Saw. Puzzle mortal

Distribuţie: Danny Glover, Monica Potter, Leigh Whannell, Cary Elwes, Ken Leung
Regie: James Wan
Scenariu: James Wan şi Leigh Whannell
Imagine: David A. Armstrong
Muzica: Charlie Clouser
Montaj: Kevin Greutert


Sinopsis:

Încă de la prima secvenţă a filmului Saw, publicul este aruncat în mijlocul acţiunii: doi bărbaţi se trezesc într-o toaletă subterană, amândoi fiind legaţi cu lanturi de perete. Nu ştiu decât că unul dintre ei trebuie să-l ucidă pe celălalt în opt ore, sau amândoi vor muri. Este un film intens, extrem de complex, cu o intrigă năucitoare şi cu un final surpriză care a şocat publicul la festivalul de lansare. Saw are o perspectivă unică, viscerală, asupra ororii umane. "Cred că filmul îţi permite să te transpui în situaţia acestor două personaje", spune regizorul/scenaristul James Wan. "Te face să te întrebi ce-ai face dacă ai fi în pielea lor? Ai fi oare capabil de orice pentru a supravieţui?"

"Este factorul-surpriză", adaugă scenaristul/actorul Leigh Whannell, care joacă în film rolul lui Adam. "Este înspăimântător să nu ştii unde te afli sau ce se întâmplă cu tine, practic să nu ai nici un fel de control. Saw este povestit din punctul de vedere al victimelor, nu din cel al poliţiei, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în thriller-urile cu care ne-am obişnuit. Pe măsură ce filmul rulează, publicul descoperă indicii odată cu personajele. Aşa că este foarte uşor să te identifici cu cei doi eroi".

Fiecare victimă din Saw este confruntată cu o alegere oribilă, de care depinde întreaga sa existenţă. Un bărbat va fi îngropat de viu, şi nu poate să evite acest lucru decât dacă reuşeşte să treacă printr-o reţea de sârmă ghimpată; o femeie trebuie să ucidă pe cineva pentru a se elibera din strânsoarea unei căşti din metal care este programată să-i smulgă maxilarul....toate aceste jocuri, concepute de un criminal cunoscut drept Labirintul, fac ca Saw să se ridice mult deasupra thriller-urilor cu care ne-am obişnuit, mulţumită atmosferei macabre care se întrepătrunde cu un acut sentiment de groază.

"Ingeniozitatea Labirintului este cea care dă o notă aparte acestui film", spune producătorul Greg Hoffmann. "Jocurile în care şi-a prins victimele sunt oribile şi întunecate dar, ceea ce este mai important, sunt extrem de originale. Publicul n-a mai văzut ceva asemănător".

Despre producţie:

Whannell recunoaşte că a încercat să creeze cele mai şocante crime cu putinţă. "Nu puteam să-l fac pe Labirint să-şi provoace victimele la un joc prelungit de Twister", râde el. "Jocurile pe care le concepe trebuie să fie destul de dure. Aşa că am început să mă gândesc la toate acele scenarii demente, de parcă aş fi fost şi eu tot un fel de maniac."

Intr-un alt plan macabru al poveştii, Saw funcţionează şi ca o parabolă sumbră despre mortalitate. Labirintul nu este motivat doar de cruzime sau nebunie; el vrea să le dea o lecţie despre viaţă victimelor sale deficiente din punct de vedere moral. Intr-o scenă înspăimântătoare, una dintre victime chiar îi mulţumeşte Labirintului pentru că a ajutat-o să-şi schimbe viaţa.

Danny Glover, care interpretează rolul detectivului Tapp, găseşte că acesta este cel mai interesant element din Saw. "Până şi eroul negativ, tipul pe care toată lumea îl urăşte în acest film, are ceva de spus din punct de vedere filozofic despre felul în care ne trăim viaţa", spune el. "Labirintul le face pe victime să realizeze cât de preţioasă este viaţa, căci acestea riscă să şi-o piardă", spune Cary Elwes, care îl interpretează pe Lawrence Gordon, una dintre victimele neştiutoare ale Labirintului. "Nu lua viaţa ca atare şi nu aştepta până este prea târziu". Wann adaugă zâmbind: "Intenţiile Labirintului sunt bune, spre deosebire de metodele folosite..........."
Pentru Wan, Saw s-a dovedit a fi ocazia perfectă de a împleti teroarea unui film horror cu intriga complexă a unui thriller de calitate. "Pentru mine, genul horror este singurul care-ţi permite să transgresezi limitele convenţiilor prestabilite", spune regizorul. "Am abordat acest proiect ca pe un caz nerezolvat, un film fără final. Am luat firul narativ de la un thriller, dar am spus povestea cu implicaţiile stilistice ale unui horror." Producătorul Greg Hoffman este de acord: "Dacă ai de gând să faci un film de acest gen, cred că este de datoria ta să dai acţiunii o turnură neaşteptată, să surprinzi oamenii. Să faci ca totul să fie complex. Saw este un clasic al lui Hitchcock, dar al unui Hitchcock care a văzut prea multe videoclipuri ale celor de la Nine Inch Nails".

Wan enumeră cineaşti precum David Lynch sau Dario Argento ca fiind principala sursă de inspiraţie pentru atmosfera terifiantă şi suprarealistă din Saw. "Am vrut să iau oameni obişnuiţi pe care să-i transpun într-un univers straniu, à la Lynch, dominat de macabra ciudăţenie a filmelor lui Argento", spune el. "Încă de la început, am vrut ca Saw să fie un film crud, de o intensitate aparte, în care nici unul dintre personaje nu este în siguranţă". Wan şi Whannell s-au întâlnit la o şcoală de film din Australia, în care Wan deja se bucura de apreciere pentru proiectele sale unice. Whannell îşi aminteşte: "Am fost la o şcoală despre filmul realist, ai cărei elevi aveau unghiile negre, purtau berete şi făceau o groază de filme despre nisip. James s-a ridicat şi a pus filmul său, şi toţi au rămas mască. Am ştiut încă de-atunci că va fi un nume mare în industria filmului". Wan şi Whannel au început să scrie un scenariu împreună, pornind de la o premisă simplă: doi bărbaţi sunt captivi într-o toaletă, şi unul dintre ei trebuie să moară. Pornind de la această schemă extrem de simplă, povestea s-a extins neaşteptat, incluzând momente retrospective şi numeroase alte personaje.

Odată ce Whannell a înţeles care urma să fie tema poveştii, şi-a dat seama că trebuie să se pună pe scris. "Am avut nişte probleme de sănătate înainte de a scrie Saw, care nu mi-au pus viaţa în pericol, dar m-au făcut să mă gândesc serios la felul în care evolua existenţa mea", îşi aminteşte Whannell. "Această experienţă m-a schimbat. M-am gândit că ar fi o temă interesantă, de la care ar putea porni un thriller."
Scenariul a fost conceput într-un asemenea mod încât toate acţiunile disparate converg într-un final armonios", spune Wan. "Ca bucăţile dintr-un puzzle care se unesc în imaginea finală".Atunci când au terminat scenariul, Wan şi Whannell au fost trimişi de managerul lor la Los Angeles pentru a-şi discuta proiectul cu cei de-acolo. Pentru cei doi cineaşti faliţi, drumul către America de Nord a fost ca un "noroc chior". Sperând că această călătorie va fi cât mai productivă cu putinţă, cei doi şi-au dat seama că nu le rămâne de făcut decât un singur lucru – să cheltuiască şi mai mulţi bani. Adunând vreo câteva mii de dolari, tinerii cineaşti au filmat o scenă brutal de convingătoare, cu Whannell în rolul principal, în speranţa că astfel vor fi mai convingători în a se prezenta ca regizori şi actori de succes. Au pus filmul pe un DVD şi l-au trimis producătorilor din L.A. împreună cu scenariul. "A fost cel mai inteligent lucru pe care l-am făcut vreodată", afirmă Whannell.

La câteva mii de mile distanţă, în Los Angeles, producătorul Greg Hoffmann aştepta să înceapă o întâlnire când un prieten l-a băgat într-un birou şi i-a arătat DVD—ul lui Wan şi Whannell. "După ce am văzut vreo două sau trei minute din secvenţă, am rămas cu gura căscată", spune Hoffmann. "Am fugit în birou cu DVD-ul şi scenariul şi le-am arătat partenerilor mei". Atunci când Wan şi Whannell au pus piciorul în Los Angeles, Hoffmann şi partenerii săi deja se oferiseră să finanţeze filmul, cu Wan ca regizor şi cu Whannell în rolul lui Adam. Cât despre DVD, Whannell spune că "A fost unul dintre acele lucruri care îndeplineşte perfect scopul pentru care a fost creat". Trei luni mai tărziu, Wan şi Whannell filmau Saw.

"Bazându-se pe DVD şi pe scenariu, Wan şi producătorii şi-au dat seama că pot convinge vedete în adevăratul sens al cuvântului ă se implice în proiect. Atunci când Cary Elwes a văzut DVD-ul, i-a trimis lui Hoffmann un email care conţinea un singur cuvânt: "Uimitor". A început să citească scenariul şi şi-a dat seama că nu se mai poate opri. "L-am citit într-o singură repriză, ceea ce este o premieră", spune Elwes. "M-am gândit că pur şi simplu trebuie să mă implic. Era scris minunat, iar thriller-ul este plin de suspans".

Monica Potter, care o interpretează pe Allison, soţia doctorului Gordon, îşi aminteşte cum a reacţionat când a văzut DVD-ul pentru prima oară. "M-am uitat la film, şi pe urmă am simţit că trebuie să mă uit din nou. Vroiam neapărat să joc în acest film şi încercam să-mi dau seama de ce. M-a îngrijorat puţin...."

"James şi Leigh au atins un punct sensibil, au pătruns în sufletul oamenilor", adaugă Elwes. "In primele zile m-am plimbat pe platou şi toată lumea îmi spunea că este un scenariu minunat. Nu-i auzi niciodată pe membrii unei echipe de filmare spunând un asemenea lucru. Niciodată".

Pentru rolul lui Tapp, detectivul obsedat de prinderea Labirintului, Wan l-a ales pe Danny Glover. Glover a fost "extrem de impresionat de viziunea lui Wan", şi a acceptat imediat, atras de complexitatea rolului. Glover zâmbeşte şi îşi aminteşte cum a ajuns Wan să-l aleagă pentru acest rol: "James m-a văzut într-o reclamă în Australia", spune el râzând. "Nu mi-a spus niciodată că m-ar fi văzut în alt film. M-a văzut într-o reclamă şi atât". Cum relaţia dintre Gordon şi Adam este la baza lui Saw, Elwes şi-a dat seama că este extrem de important ca el şi Leigh Whannell să repete împreună înainte de începerea oficială a filmărilor. "Aceste două personaje interacţionează foarte ciudat", spune actorul. "Împărtăşesc tot felul de emoţii, dar în cele din urmă află că au numeroase puncte comune, chiar şi atunci când sunt pe poziţii fundamental antagoniste. Am descoperit nişte lucruri minunate în timpul repetiţiilor. Am fost foarte norocoşi".

Whannell spune: "Pentru mine, cea mai mare provocare a fost să fac faţă unui actor de talia lui Cary. Din fericire, este un tip atât de dezinvolt încât mi-am depăşit emoţiile destul de repede". Membrii distribuţiei au fost încântaţi şi de regizorul debutant James Wan, care a dovedit că "s-a născut pentru a regiza", după cum spune Elwes. Pentru Wan, succesul repurtat de Saw a depăşit orice aşteptare. "Întotdeauna m-am gândit că primul meu film va fi despre doi prieteni care s-au întors acasă, despre câţiva băieţi care stau în jurul unei mese", spune el. "Dar a fost uimitor. Distribuţia şi echipa de filmare au fost la înălţime. Toţi m-au sprijinit cum au putut. Sunt foarte norocos."
Cred că James este unul dintre cei mai promiţători tineri regizori, n-am nici o îndoială legată de acest fapt", afirmă Elwes. "Este un tip vizionar, care ştie cum să se poarte cu actorii. Creează un mediu în care te simţi atât de în largul tău, încât îţi dai seama că poţi încerca orice". "Iţi lasă suficient spaţiu pentru a fi creativ", adaugă Glover. "Este cu adevărat un efort de colaborare".

Monica Potter crede că lipsa de experienţă a lui James a fost de fapt un atu, căci i-a permis să fie mai flexibil şi mai empatic în calitate de regizor. "Regizorii cu ştate vechi pot fi mai încăpăţânaţi", spune actriţa. "James este agresiv, dar în acelaşi timp te ajută enorm. Ştie exact ceea ce vrea, dar este deschis faţă de ideile noi. Este uimitor." Publicul a reacţionat pozitiv la interpretările de excepţie din SAW şi la suspansul extrem, dar finalul şocant este cel care a alimentat toate conversaţiile.

"Finalul neaşteptat este cel care dă savoare filmului", spune producătorul Mark Burg, "şi n-avem de gând să-l divulgăm. Sper că la sfârşitul filmului oamenii vor ieşi din sală complet buimăciţi, şi că vor clasa acest film printre alte producţii, precum Suspecţi de serviciu sau Sixth Sense, spune Whannell. "In cazul unor astfel de filme, te gândeşti la scenele de început şi totul devine mai clar. Întregul film este un ansamblu complex."