Oameni vs. vampiri
Scenariul filmului propune astfel ceea ce se cheamă o istorie alternativă, rod al imaginaţiei brodate pe canavaua evenimentelor istorice reale. Istoria cu "I" mare şi istoria imaginară se împletesc "în chip dement" într-un joc bizar, cu niciun alt scop decât de a asigura aproape două ore de divertisment, vom vedea cât de calitativ.
Aşadar, evenimentele istorice reale din viaţa lui Abe Lincoln sunt combinate acum cu elemente clasice ale filmelor cu vampiri şi cu apărători ai umanităţii contra acestor creaturi monstruoase. În acest film, vampirii sunt fiinţe demonice, bineînţeles nemuritoare, care s-au adaptat la lumina zilei, se disimulează perfect sub înfăţişarea cetăţenilor cumsecade şi nu au alt scop decât să se hrănească cu sângele nostru, al oamenilor normali. Lincoln află de tânăr că are pe lume o misiune, aceea de a lupta cu aceşti monştri - mai precis, de a-i măcelări cu o toporişcă, el fiind "la bază" tăietor de lemne -, şi că pentru aceasta trebuie să sacrifice orice ţine de viaţa personală. Mai mult, vampirii aceştia şi-au construit un imperiu în Sud şi ameninţă acum să ia în stăpânirea lor întreaga Uniune.
În continuare, elementele istorice reale legate de Războiul Civil american, aşa cum le ştim, sunt mixate cu cele fantastice şi privite ca tot atâtea etape, trepte în lupta neobosită a lui Lincoln, ajuns preşedinte al federaţiei americane, cu duşmanii săi şi ai omenirii, adică vampirii proprietari de sclavi. Nici viaţa personală a preşedintelui american, adică mariajul cu Mary Todd, nu este cruţată, în film soţia preşedintelui ajungând şi ea o vajnică ucigaşă de vampiri.
În cele din urmă, însăşi epocala bătălie de la Gettysburg devine o luptă între oameni şi vampiri, nordiştii reuşind să-i învingă pe monştrii confederaţi cu ajutorul armelor cu proiectile de argint, singurele care le pot veni de hac fiinţelor supranaturale. Filmul se încheie cu Lincoln pregătindu-se să meargă la teatru, în memorabila seară de 15 aprilie 1865; nu ni se spune dacă Booth, asasinul său în viaţa reală, era şi el un vampir, dar e foarte plauzibil să credem asta.
Parodie involuntară
Abraham Lincoln este o figură heraldică a istoriei americane, şi nu ştim cum vor înghiţi spectatorii de peste Ocean tratamentul pe care-l suferă în această ficţiune.
Nu numai preşedintele unionist este dus în derizoriu în film, ci şi întregul Sud; nobila luptă, tragică în ultimă instanţă, a acestei lumi aristocratice împotriva tăvălugului industrializării reprezentat de yankei (vezi opera faulkneriană) este ridiculizată, bagatelizată şi văzută ca o tentativă a vampirilor de a-şi extinde imperiul şi a pune mâna în întregime pe Statele Unite. Problema este că frazele mobilizatoare ale lui Lincoln şi discursurile patriotice / patriotarde despre "America - tărâm al libertăţii" sunt redate ca atare în film, fără o minimă detaşare ironică, şi îl transformă treptat într-o parodie involuntară.
Filmul se ia tot timpul în serios - deşi este permanent ridicol -, niciodată nu-şi permite o mimimă marcă ironică; suntem departe, de exemplu, de satira din Mars Attacks! (1996) al lui Tim Burton, care şfichiuia acid temele propagandistice americane. Altfel, subţirimea scenariului ar trebui să fie compensată de accentul pus pe vizual, dar, de la un punct, pelicula se transformă într-un continuu balet al scenelor de luptă om-vampir. Acestea abundă, dar nu reuşesc să captiveze, ci doar să obosească prin cantitate.