Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici diverse

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Comfort Zone - Omagiu Nicolae Steinhardt


septembrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
12 septembrie. Pentru mulţi, nu e decât a doua zi după 9/11. Pentru Nicolae Steinhardt însă, data de 12 septembrie 1964 avea să puncteze îmbisericirea sa, prin taina mirungerii de la schitul Darvari. Tocmai ieşise din închisoare (a fost la Jilava, Gherla, Aiud) unde - la numai două săptămâni după arestare - primise botezul ortodox. Atunci avea să iese definitiv din ceea ce am putea numi "the comfort zone", devenind "făptură nouă în Hristos" (2 Corinteni, 5:17). Butada life begins at the end of your comfort zone se verifică pe deplin şi în cazul lui.
 
La scurtă vreme după ce a fost graţiat (împreună cu o serie de alţi deţinuţi politici), a împlinit cuvântul preotului care l-a botezat, desăvârşindu-şi taina prin primirea mirungerii şi a celei dintâi împărtăşanii (ceea ce trăise în închisoare fiind, spune el, "doar ca o "prefigurare"). Momentul este redat astfel: "Încă din clipa când mă ridic să pornesc înspre altar încep să tremur totul. Se poate totuşi să nu fie decât foame, emoţie şi curiozitate. Cortegiul închinătorilor cu lumânări aprinse este şi el lnzestrat cu o mare putere incantatorie. Dar numai după ce am primit cuminecătura îmid au progresiv seama că am luat parte la o "taină", că mi s-a întâmplat "ceva". Exaltat şi plin de avuţii de negrăit, nemaidorindu-mi nimic din câte sunt în case, în magazine, în biblioteci şi-n sălile de spectacol, iubind lumea toată şi slobozit de orice legături cu ea, ca şi la botez, înţeleg că sacramentul a operat şi că mă aflu sub efectul unei lucrări transformatorii. Îmi bate inima nebuneşte cu toate că sunt cu desăvârşire liniştit, şi nu-mi vine a crede că, treaz fiind, pot cunoaşte o atare neînchipuită, nemaiîntâlnită, "instantanee" fericire." (Jurnalul fericirii, Ed. Polirom, 2012, p. 58) 
 
Dar nu atât botezul ortodox în sine al unui matur (care n-a fost niciodată botezat în vreun fel sau care a fost "de altă lege" - Steinhardt a fost evreu) trebuie să ne minuneze, ci mai cu seamă tenacitatea şi bărbăţia cu care un astfel de om se învredniceşte să-şi păstreze bucuria şi entuziasmul până în pânzele albe. Şi chiar să le dea şi altora. Steinhardt a ştiut mereu să ţină piept ispitelor (sau spiritelor, ca-n filmul lui Fellini, Giulietta degli spiriti), gândului că a rămas tot "jidan" şi după botez; că botezul său "în pripă" ar fi doar o iluzie; că în "credinţa mângâitoare" pe care şi-a asumat-o şi-a găsit numai "o scăpare, un refugiu"; că la mijloc n-ar fi decât un interes; că, prin botez, se apropie şi devine simpatic unor oameni - legionarii - faţă de care ar trebui să simtă mai degrabă repulsie. Pentru faptul că, desluşind sensul suferinţei, l-a răpus de fiecare dată pe "stăpânul acestei lumi" (aka "părintele minciunii") care îl tot îmboldea cu venin şi îndoieli stau mărturie însăşi existenţa sa şi demnitatea cu care şi-a dat obştescul sfârşit, la aproape zece ani după ce - la 68 de ani - a devenit monah...





0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer