Politic - Killing Them Softly

Deşi filmul lui Andrew Dominik, Killing Them Softly, (care nu va rula prea curînd pe ecranele româneşti, după ce a fost prezentat în Les Films de Cannes à Bucarest, 2012) conţine toate elementele necesare pentru o plasare justă în zona noilor mob movies, are o particularitate care aduce o respiraţie nouă în reprezentarea genului, propunînd explicit o metaforă exhaustivă, ascunsă doar formal sub mantia protectoare a unei poveşti - altminteri, suficient de convenţională şi previzibilă.
 
Fidel propriilor percepţii cinematografice (potrivit cărora dramele cu crime sînt esenţiale în înţelegerea principiilor fundamentale ce stau la baza funcţionarii capitalismului), Dominik ne exemplifică, practic, impactul crizei financiare - aflate la început - văzut din perspectiva crimei organizate.
 
Filmul debutează printr-o secvenţă în care unul dintre discursurile electorale ale lui Barack Obama, din campania prezidenţială a anului 2008, este întrerupt succesiv de apariţia cuvintelor din titlu. Îl auzim şi îl vedem pe tot parcursul metrajului: din off, la radio, la tv... E contestat vehement şi, deopotrivă, aprobat de "personajele-coperţi" (Brad Pitt - Jackie Cogan şi Richard Jenkins - şoferul-consilier), discursurile sale uneori servesc doar aspectele simbolice ale plot-ului reprezentat, alteori fac subiectul poveştii în sine. În Killing Them Softly, Obama e ca un ghid politic, care creează o legătură estetică între valorile capitalismului american şi mentalitatea corporativă după care funcţionează Mafia contemporană. Restul e doar story, cantonat în normele copleşitoare ale unui mainstream pur ilustrativ.
 
Astfel, prin varietatea procedeelor stilistice şi perpetuarea "alocuţiunilor electorale" aferente, narativitatea filmului lui Dominik face din întrebarea retorică a cronicarului Kevin Jagernauth (Indiewire) o mică revelaţie: "Is this the first economic / political gangster movie ever made?".