Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Hotel Rwanda

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Hotel Rwanda. Omagiu unui erou


martie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cel Mai Bun Film – Premiul Publicului la Festivalul De La Toronto

Distribuţie: Don Cheadle, Nick Nolte, Joaquin Phoenix, Sophie Okonedo
Regie: Terry George
Scenariu: Keir Pearson şi Terry George
Imagine: Robert Fraisse
Costume: Ruy Filipe
Montaj: Naomi Geraghty

Sinopsis:
Acum zece ani, în mijlocul tulburărilor care cuprinseseră teritoriul Rwandei, un bărbat a promis să-şi apere familia – şi a sfârşit prin a fi un adevărat erou, salvând peste 1200 de oameni. Hotel Rwanda este o poveste adevărată, al cărei erou este Paul Rusesabagina (Don Cheadle), un director de hotel din Rwanda, care îşi foloseşte curajul şi viclenia pentru a adăposti peste o mie de refugiaţi, ameninţaţi cu moartea. În timp ce restul lumii ignora situaţia, Paul şi-a deschis inima şi a dovedit că până şi un singur om poate schimba ceva.

Regizorul despre proiect
Acum trei ani discutam cu Keir Peirson şi cu Paul Rusesabagina, iar acesta ne-a spus povestea lui. Pe măsură ce vorbea, mi-am dat seama că simt atât teamă, cât şi o emoţie intensă. Emoţie deoarece era povestea perfectă pentru a fi transformată într-un film – un thriller politic intens, o istorisire sensibilă, dar, mai ales, o parabolă universală despre triumful binelui asupra răului. Dar teama a fost emoţia mea predominantă. Teama de eşec.

Aceasta era o poveste care trebuia spusă, o poveste care va transpune publicul în mijlocul unui eveniment despre care, spre ruşinea noastră, nu ştiam mare lucru. Dar mai mult decât atât, publicul va putea să conştientizeze dragostea, pierderea, teama şi curajul unui om în locul căruia am fi putut fi chiar noi – dacă am fi vreodată într-atât de curajoşi. Stiam că dacă vom reuşi să ducem la bun sfârşit acest proiect, publicul din întreaga lume îl va aplauda pe acest autentic erou african, care s-a luptat ca să salveze vieţi într-un iad la care nici nu îndrăznim să ne gândim.

Acest proiect a fost o adevărată provocare pentru noi, dar ne-am simţit impulsionaţi de acest lucru, atât echipa de producători cât şi actorii sau figuranţii care se trezeau în zori pentru a ajunge la filmări. Sunt mândru de toţi cei care au lucrat la acest film, şi de faptul că am avut ocazia de a putea spune povestea lui Paul, a Tatianei şi a poporului rwandez. Sper doar că am prezentat aşa cum trebuie faptele lui eroice.

Un genocid modern

Conflictul din Rwanda anilor `90 a marcat unul dintre cele mai sângeroase capitole ale istoriei africane recente. Acest genocid a fost cu atât mai tragic din cauza faptului că aproape întreaga lume a ales să ignore conflictul şi suferinţa poporului rwandez. În timp ce rapoarte ocazionale despre "luptele tribale" din Rwanda erau transmise de agenţiile internaţionale, oribilul conflict, în loc să provoace indignarea internaţională, părea a fi clasat drept un alt "incident din lumea a treia", nedem de atenţie.

În curs de 100 de zile, peste un milion de oameni au fost ucişi în Rwanda. Străzile capitalei Kigali erau pline de sânge, dar nimeni n-a venit să-i ajute pe supravieţuitori. Nu a existat nici o intervenţie internaţională în Rwanda, nici forţe de expediţie, nici o coaliţie a celor puternici. Comunitatea internaţională n-a ajutat Rwanda. Extremiştii Hutu din această ţară i-au masacrat pe vecinii lor Tutsi şi pe fraţii lor Hutu care au încercat să li se opună, iar celelalte ţări au ales să nu se amestece.

"După zece ani, politicieni din întreaga lume au făcut un pelerinaj în Rwanda pentru a le cere iertare supravieţuitorilor, şi încă o dată aceşti politicieni au promis că atrocităţile nu se vor repeta", spune regizorul Terry George. "Dar iată că se întâmplă din nou în Sudan, sau în Congo, sau în alt loc uitat de lume în care viaţa nu valorează nimic. Locuri în care oameni precum Paul şi Tatiana ne ruşinează cu bunătatea şi curajul lor".

Războaiele au fost dintotdeauna terenuri fertile pentru apariţia eroilor, pentru oamenii obişnuiţi care se trezesc înfăptuind acte de bravură. Rwanda n-a fost nici ea o excepţie. În mijlocul oribilei violenţe şi a haosului care a cuprins ţara, unul dintre numeroşii eroi care au apărut a fost Paul Rusesabagina, un om ca noi toţi care, mânat de dragoste şi de compasiune, a reuşit să salveze vieţile a 1268 de oameni.

Terry George îşi dorea de mult să facă un film în Africa, dar povestea lui Paul Rusesabagina a fost cea care l-a adus pe continent. "Atunci când co-scenaristul Keir Peirson mi-a prezentat povestea, am ştiut deîndată că vreau să fac acest lucru", spune George." Am zburat în Belgia, unde l-am întâlnit pe Paul, care mi-a povestit viaţa sa: cum a devenit proprietarul unui hotel, cum a avansat în rang în timp ce lucra la o serie de hoteluri din Sabena, şi cum a ajuns la hotelul Mille Collines din Kigali."

Aspectul profound uman al poveştii a fost cel care i-a atras atenţia producătorului Alex Ho. "M-am simţit foarte apropiat de acest subiect, este genul de poveste pe care o apreciez cu adevărat", spune el. "Are drept erou un bărbat obişnuit care, ajutat de soţia sa, se foloseşte de funcţia pe care o ocupă pentru a-i ajuta pe ceilalţi. În timp ce face acest lucru, se transformă pe sine, devine un om mai bun".

Omagiu unui erou

În ianuarie 2003, Terry George a călătorit în Rwanda pentru a se documenta asupra poveştii şi a se familiariza cu ţara. "De fapt căutam răspunsuri", spune George. "Care au fost cauzele acestui genocidà De ce au fost atâţia oameni ucişi în doar 100 de zile, cel mai rapid genocid din lumea modernăà Vroiam şi să-i cunosc pe oamenii obişnuiţi din Rwanda, să le ascult poveştile. În vizita sa, George a fost însoţit de Paul Rusesabagina. A fost pentru prima oară când Paul s-a întors în Rwanda după atrocităţile petrecute.

În timp ce se aflau în Rwanda, au putut călători, filma numeroasele locaţii şi s-au întâlnit cu mulţi dintre cei care s-au refugiat la hotelul Milles Collines, printre care se numără şi Odette Nyrimilimo, soţul ei Jean Baptiste Gacacere, şi numeroşi membri ai familiei lui Paul. "Faptul că am putut vizita Rwanda împreună cu Paul a fost un adevărat privilegiu", spune George, "deoarece astfel am putut conştientiza dragostea şi admiraţia de care se bucură din partea oamenilor. Când ne plimbam înspre Hotelul Mille Collines, i-am întâlnit pe mulţi dintre supravieţuitori, pe bucătarii şi cameristele pe care Paul i-a adăpostit. În ochii lor se citea bucuria."

Deşi multe dintre experienţele lui George în Rwanda au fost pozitive, şi s-a putut inspira din poveştle celor pe care i-a întâlnit, nimic nu l-a putut pregăti pentru experienţa avută atunci când a vizitat unul dintre locurile masacrului. "Am fost la un liceu tehnic dezafectat din Marambi, în sudul Rwandei", spune George. "Am trecut prin camere pline de scheletele mumificate ale câtorva din cei 40,000 de oameni care au fost ucişi în 4 zile, în Aprilie 1994. În timp ce-l ascultam pe singurul supravieţuitor al masacrului povestind despre acele zile, mi-am dat seama că nimic nu era mai important pentru mine decât realizarea acestui film".

În timp ce vizita Rwanda, Geoge a putut să aprecieze extraordinara frumuseţe a acestei ţări, dar şi să cerceteze politica guvernului extremist Hutu, felul în care staţia radio sponsorizată de aceştia, RTML, împrăştie ura şi veninul, ponegrind populaţia tutsi, sau felul în care prejudecata şi teama îi împingeau pe oamenii obişnuiţi să creadă că trebuie să-şi masacreze vecinii pentru a se salva pe sine. "Dacă ar trebui să indic unul dintre factorii care au făcut posibil acest genocid", spune George, "acela ar fi staţia radio. Vreau ca oamenii să înţeleagă puterea acestei propagande".

În timp ce adaptau Hotel Rwanda pentru ecran, George şi Peirson şi-au dat seama că este important ca acest film să nu fie perceput ca un documentar, ci ca o distilare emoţională a evenimentelor şi faptelor din viaţa lui Paul, astfel încât publicul să poată rezona cu întâmplările care au avut loc la Hotelul Mille Collines. "Mi s-a părut important să spun o poveste bazată pe un personaj şi pe evoluţia acelui personaj, pe remarcabila lui tărie", spune George. "Am subliniat întâmplările speciale care l-au făcut să devină erou – ca şi capacitatea lui de a reuşi în ciuda tuturor obstacolelor. Cel mai mult îmi place atunci când lucrez la un proiect care-i luminează pe oameni, le redă speranţa".

Hotel Rwanda este, în principal, o poveste extrem de personală, care se concentrează pe o singură clădire (hotelul) şi pe oamenii care o locuiesc, ca şi pe relaţiile dintre aceştia. Cineaştii au evitat în mod deliberat să se axeze pe întreaga oroare a genocidului în sine. "Când acţiunea se derulează în afara acestui spaţiu restâns, am încercat să creăm o atmosferă bizară, ireală, am vrut ca publicul să simtă teroarea psihologică a genocidului fără a intra însă în detaliile masacrului". Alex Ho spune: "Aceasta este o dramă umană extrem de puternică, nu o poveste de groază, şi cred că este important să poată fi văzută de un public cât mai larg".

Distribuirea rolurilor

Hotel Rwanda reuneşte o distribuţie de vedete internaţionale. În centrul filmului se află talentul dramatic al unui mare actor: celebrul Don Cheadle. "Don este unul dintre cei mai buni actori din lume", spune producătorul Ho. "Atunci când a apărut acest proiect", adaugă George, "m-am gândit la el încă de la început. Când încercam să vând proiectul la Hollywood, numele lui era cel pe care-l rosteam primul."

"Don Cheadle se distinge prin interpretările sale solide, introspective", continuă George. "Este unul dintre favoriţii mei. A jucat în roluri variate, de la celebra interpretare din Devil in a Blue Dress la Boogie Nights sau The Rat Pack unde i-a dat viaţă lui Sammy Davis, Jr. Este un actor incredibil".

"După ce am colaborat îndeaproape cu el la acest film", spune George, "mi-am dat seama că n-am fi reuşit niciodată fără el. Don poate filma o scenă, apoi îţi arată două sau trei versiuni ale felului în care acea scenă trebuie interpretată, toate fiind perfecte, şi de-abia apoi continuă. A fost primul care a ajuns pe platou, ne-a ajutat să depăşim toate dificultăţile, şi în tot acest timp şi-a păstrat zâmbetul pe buze."

Distribuirea personajului Tatianei a fost o sarcină dificilă pentru cineaşti dar, după cum îşi aminteşte George, "Alex Ho şi cu mine am văzut-o pe Sohpie Okonedo în Dirty Pretty Things şi ea a acceptat deîndată oferta noastră. Am văzut câteva dintre filmele ei, şi mi-am dat seama că Sophie şi Don aveau acea chimie de care trebuiau să debordeze cei doi amanţi, Paul şi Tatiana. În scurt timp ne-am dat seama că Sophie este cea mai bună alegere cu putinţă, şi sunt sigur că interpretarea ei ne va confirma această teorie".

Cu doi actori extrem de talentaţi în rolurile principale, cineaştii au simţit nevoia să asigure şi restul distribuţiei. "Am auzit că Nick Nolte ar fi fost interesat să-l interpretze pe Colonelul Olivier", spune George. "Este unul dintre cei mai mari actori de la Hollywood şi prezenţa lui pe ecran este impresionantă, aşa că ne-am bucurat când a acceptat să facă parte din echipa noastră".

George consideră că Joaquin Phoenix este alt actor extrem de talentat şi a fost încântat atunci când acesta a acceptat un rol. "Este unul dintre acei actori care se integrează perfect în rol. Niciodată nu ştii cum îşi va juca personajul, dar ştii cu siguranţă că vei fi hipnotizat", spune el.

"Am fost atât de norocoşi cu distribuţia", continuă George. "Toţi cei pe care i-am solicitat au acceptat să se implice. Si când au sosit în Africa de Sud, s-au dovedit a fi extrem de degajaţi şi s-au apucat imediat de treabă."

Pasiunea lui Terry George pentru această poveste a fost cea care l-a impresionat pe Don Cheadle şi l-a făcut să se implice în proiect. "Terry era extrem de atras de Hotel Rwanda şi vroia să spună o poveste cu totul şi cu totul nouă", spune Cheadle. "I s-a părut că e o ocazie nemaipomenită pentru a aduce în atenţia publicului lucruri care fuseseră ascunse, şi mi-am dorit să fac şi eu parte din toate acestea."

"Terry a trăit cu acest proiect în gând timp de zece ani, şi acest lucru l-a afectat enorm", continuă Cheadle. "Pentru el contează foarte mult ca această poveste să fie spusă cu multă sensibilitate şi atenţie, şi s-a implicat mereu în dezvoltarea sentimentală a personajelor sale – iar acesta este cel mai important lucru în realizarea unui film. L-am poreclit pe Terry "conducătorul neînfricat". Este şi un scriitor de excepţie – unele lucruri trebuiau schimbate pe măsură ce ne confruntam cu diverse situaţii, aşa că stăteam împreună, ne puneam capetele la contribuţie, şi făceam schimbările necesare, ne gândeam mult la felul în care acestea ar afecta ceea ce filmasem până în acel moment. Era ca şi când am fi pus la un loc piesele unui puzzle, şi a fost grozav să lucrez cu cineva în stare să facă aşa ceva."

După ce a citit scenariul în centrul căruia se află Paul Rusesabagina şi rezistenţa acestuia în faţa obstacolelor, Cheadle şi-a dat seama că doreşte să joace acest rol. "Paul şi-a păstrat credinţa, şi-a ţinut capul pe umeri şi a făcut posibilă supravieţuirea tuturor celor care au venit la Hotelul Mille Collines. "Este o călătorie uimitoare", spune Cheadle. "Incepe prin a fi extrem de preocupat de soarta familiei sale, dar sfârşeşte prin a-i ajuta pe ceilalţi". În timp ce se documenta pentru rolul său, Cheadle a fost uimit de unele dintre articolele pe care le-a citit. "Dat fiind subiectul, erau nişte poveşti extrem de tragice, oribile", spune el, "dar am întâlnit şi multe mărturisiri care trădau speranţa şi perseverenţa în faţa unor greutăţi inimaginabile. Nu poţi decât să te întrebi ce-ai face într-o astfel de situaţie: ai putea îndura orice pentru a supravieţuià Aceşti oameni au văzut şi au experimentat nişte lucruri cu adevărat greu de crezut."

Chiar dacă filmul se bazează pe evenimente reale, Cheadle s-a străduit să rămână mereu fidel scenariului, încrezându-se în cel care l-a scris. Ţelul nostru a fost să spunem această poveste în cel mai convingător mod cu putinţă", spune el. "Naraţiunea este extrem de bine strucurată din punct de vedere al personajelor şi al firului epic. Am încercat să respectăm acest lucru. Era important ca povestea să fie spusă până la capăt – căci este cu adevărat o întâmplare tragică şi uimitoare, tristă pentru lumea care a lăsat aşa ceva să se petreacă. Tragedia ar fi putut fi evitată, dacă ceilalţi s-ar fi implicat".

"Când am citit pentru prima oară scenariul am fost şocată", spune Sophie Okonedo, care o interpretează pe Tatiana. "Are multe de spus despre sufletul uman, despre confruntarea cu situaţii traumatizante, dar are şi ceva de spus despre dragoste. Există o legătură foarte strânsă între Tatiana şi soţul ei, Paul, iar aceştia luptă cu disperare pentru a-şi menţine familia laolată în acele vremuri de restrişte."

În film, când îi întâlnim pentru prima oară pe Tatiana şi Paul, ni se pare că vieţile acestora sunt perfecte şi că au reuşit să obţină tot ce şi-au dorit. Tatiana era asistentă dar acum se ocupă de copiii ei. Paul are o carieră respectabilă ca director de hotel. "Tatiana este foarte mândră de Paul", spune Okonedo. "Este un stâlp al comunităţii iar atunci când oamenii au nevoie de un sfat vin la el. Viaţa lui Paul şi a Tatianei pare ideală. Dar, pe măsură ce genocidul capătă amploare, Tatiana îşi dovedeşte forţa interioară. Dacă ai fi întrebat-o la început dacă ar putea s-o scoată la capăt cu o astfel de situacie, ar fi spus că nu. Dar atunci când este pusă în faţa faptului împlinit, este incredibil de puternică şi dovedeşte enorm de multă compasiune."

Cea mai mare provocare întâlnită de Okonedo în timpul cercetărilor sale iniţiale a fost găsirea de informaţii despre oamenii obişnuiţi şi despre felul în care aceştia s-au confruntat cu genocidul. "Am citit o grămadă de chestii, tot ce-am putut găsi despre Rwanda", spune Okonedo. "Cu cât aflam mai multe despre genocid, cu atât mai mult simţeam nevoia să aflu cum ar reacţiona la astfel de orori o femeie rwandeză obişnuită, care duce o viaţă normală şi are grijă de copii. Când am întâlnit-o pe Tatiana în Belgia, nu prea-mi venea să-i pun niciuna dintre aceste întrebări, am vrut doar să-mi dau seama ce părere are despre tot."

În ciuda cercetărilor pe care le-a făcut ca să intre în pielea personajului, odată cu începerea filmărilor Okonedo s-a văzut silită să renunţe la multe dintre prejudecăţile pe care le avea privind interpretarea acestui rol. "Am ales să urmez scenariul şi mi-am dat seama că reacţiile mele sunt mai degrabă instinctive", spune ea. "Nu prea eram conştientă de ceea ce făceam, dar probabil că în cele din urmă voi privi înapoi şi-mi voi spune că am făcut alegerea corectă".

Pentru Joaquin Phoenix, care-l interpretează pe Jack, a fost un adevărat privilegiu să facă parte din această poveste. "Este o parte dureroasă din istoria rwandeză, dar totuşi cineva trebuie să spună aceste adevăruri", spune Phoenix. "Din nefericire, mulţi oameni, printre care mă număr şi eu, n-au acordat atenţie evenimantelor şi n-au fost conştienţi de întreaga gravitate a situaţiei."

Pregătindu-se pentru rolul lui Jack, Phoenix s-a întâlnit cu mai mulţi jurnalişti şi cameramani, pentru a discuta experienţele acestora. "M-am întâlnit cu trei tipi diferiţi, iar amintirile lor erau extrem de personale", spune Phoenix. "Mi-a fost greu să aud lucrurile pe care le aveau de spus, şi cred că nici pentru ei n-a fost o experienţă prea plăcută, dar am avut mult de învăţat de la ei. Aceşti cameramani au difuzat din peste treizeci de războiae, dar au spus că n-au mai văzut ceva asemănător situaţiei din Rwanda. Un domn mi-a spus că mulţi dintre prietenii săi au suferit căderi nervoase după ce s-au întors din Rwanda şi a plâns de câteva ori în timp ce-mi povestea despre cele văzute în acea vreme. Evident că ne-a ajutat mult şi că ne-a făcut să conştientizăm întreaga gravitate a situaţiei".

Phoneix îi admiră extrem de mult pe cameramanii care au transmis războiul, dar după ce a auzit povestirile i se pare că idea de a lucra în mijlocul acestor evenimente este un pic prea dură pentru el. "Nu ştiu cum de-au scos-o la capăt", spune el. "Nu cred că există cineva care să fi rămas fără sechele. Unul dintre cameramani mi-a spus: "imaginile pe care le-am văzut nu vor dispărea niciodată". A fost o experienţă extrem de puternică".

După ce a terminat filmările, Phoenix l-a desemnat pe Terry George ca fiind persoana cea mai în măsură pentru a spune această poveste. "Este un scriitor fenomenal", spune Phoenix. "Este capabil să se documenteze cu privire la vieţile personajelor şi să depăşească aspectele banale ale realităţii cotidiene. Unul dintre punctele forte ale lui Terry este capacitatea sa de a pune la un loc aspectele diferite ale naraţiunii, dându-le un final comun. Mai rar găseşti un scriitor care rămâne fidel adevărului şi prezintă personajele aşa cu sunt ele în realitate. Ii pasă cu adevărat de ceea ce face şi scrie din inimă."

Sansa de a lucra cu George a fost cea care l-a atras pe Nick Nolte la acest proiect. "Terry a descoperit o modalitate inedită de a spune povestea, prin intermediul lui Paul, directorul hotelului, şi a familiei acestuia", spune Nolte, care îl interpretează pe colonelul Olivier. "Personajul meu are acea distincţie tipică ofiţerilor canadieni care au condus misiunea Naţiunilor Unite în Rwanda. Ca toţi aceşti ofiţeri, Colonelul Olivier şi-a dat seama cu repeziciune că are mâinile legate de nepăsarea birocraţilor de la ONU şi din întreaga lume. Relaţia cu Paul îl face să-şi dorească să informeze lumea despre ceea ce se întâmpla în acea ţară".

Cercetările lui Nolte l-au condus la Universitatea Princeton. "Aici am găsit numeroase casete conţinând înregistrări ale celor care au transmis ştiri despre genocid, documentare extraordinare ale celor de la Channel 13 (Frontline), de la BBC (Panorama) sau CBC. Am fost deosebit de şocat şi de emoţionat de casetele generalului Dellaire, comandantul forţelor canadiene în Rwanda, care le povestea despre genocid colegilor săi", spune Nolte. "A folosit un cuţit şi un pepene pentru a demonstra sălbăticia crimelor înfăptuite".

Don Cheadle (Paul) – după ce a fost numit Cel Mai Bun Actor într-un rol secundar de către Asociaţia Criticilor de Film din Los Angeles, pentru rolul său din Devil in a Blue Dress, în care îl are drept partener pe Denzel Washington, Cheadle şi-a dovedit talentul dramatic în numeroase filme de excepţie.

Cheadle a putut fi văzut într-o serie de filme recent apărute pe marile ecrane. Mai întâi, a jucat în filmul lui Brett Ratner, comedia After The Sunset. Cheadle mai apare în Crash, ca şi în The Assassination of Richard Nixon în care joacă rolulu celui mai bun prieten al lui Sean Penn. Cheadle îşi va face în curând debutul regizoral cu Tishomingo Blues, o adaptare cinematografică după un roman semnat de Elmore Leonard. Deţine şi rolul principal în acest film, avându-l drept partener pe Matthew McConaughey. Printre celelalte filme ale lui Cheadle se numără Ocean's eleven şi celebrul Traffic, ambele regizate de Steven Soderbergh, cu care Cheadle a colaborat pentru prima oară la Out of Sight. A interpretat celebrul rol al lui Buck în satira lui Paul Thomas Anderson, Boogie Nights. A mai jucat în Volcano, Bulworth, Swordfish, şi Mission to Mars.

Sophie Okonedo (Tatiana) a apărut în numeoase filme, printre care se numără şi Dirty Pretty Things, pentru care a fost nominalizată la Premiile Independent Spirit. Okonedo lucrează în prezent la Aeon Flux, iar celelate filme ale sale sunt This Year's Love, The Jackal, Go Now, Cross My Heart, Mad Bad Mortal Beings, Miss Queencake, şi Young Soul Rebels.

Joaquin Phoenix (Jack) s-a născut în Puerto Rico şi şi-a început cariera dramatică încă din copilărie. Incă de atunci, a demonstrat marelui public capacitatea sa de a interpreta personaje extrem de diverse. Tot în 1997 a jucat alături de Claire Danes, Sean Penn şi Jennifer Lopez în capodopera lui Oliver Stone, U-Turn. Actorul a putut fi văzut în două filme în anul imediat următor, 1998: Return to Paradise cu Anne Heche şi Vince Vaughn, şi Clay Pigeons, în care a făcut din nou echipă cu Vaughn. Mai apoi a jucat alături de Nicolas Cage în filmul lui Joel Schumacher, 8MM.

Anul 2000 a fost extrem de important pentru Joaquin. Actorul a jucat în trei filme extrem de diferite. A apărut alături de Russell Crowe, interpretându-l pe Commodus, în Gladiator pentru regizorul Ridley Scott, obţinând premii din partea National Board of Review, The Broadcast Films Critics Award, ca şi un premiu Blockbuster. A mai fost nominalizat pentru premiile Academiei şi Globul de Aur. În acelaşi an a jucat alături de Mark Wahlberg, James Caan, Faye Dunaway, Ellen Burstyn şi Charlize Theron în Legea Tăcerii. A apărut mai apoi în Quills în care îi are drept parteneri pe Kate Winslet şi Geoffrey Rush. Filmul se baza pe o piesă semnată de Douglas Wright, laureat al premiului Obie, avându-l drept erou pe Marchizul de Sade.

Phoenix a fost distribuit împreună cu Mel Gibson în filmul lui M. Night Shymalan, Signs, în 2002, iar în anul următor a fost vocea lui "Kenai" în filmul de animaţie Brother Bear. În 2003 M. Night Shymalan l-a distribuit din nou în thriller-ul Village. Phoenix lucrează acum la Walk the Line pentru regizorul James Mangold, interpretându-l pe Johnny Cash, una dintre legendele muzicii country.



 Toate articolele despre Hotel Rwanda


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Distribuitor New Films International


Alte articole

 Hotel Rwanda / Un erou cu atît mai credibil cu cît e real, Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer