Într-un grup de intelectuali britanici, cercetători-fizicieni, venind vorba despre Spania şi plictisindu-mă, am zis într-o doară "In Spain is raining in the plain". Şi aşa cum în filmele americane întru demonstraţia de cultură se citează, trosc, un vers, şi mie mi s-a ghicit pe loc: My Fair Lady (mai multe glasuri). Cu părul măciucă şi ochii exoftalmici, am răcnit: "Nu! Bernard Shaw. Scriitor britanic!". Nu ştiau despre... Văzuseră, însă, filmul după Pygmalion. Le fusese suficient.
Clipa aceasta mi-a răsărit în minte citind cartea colegului nostru, critic de teatru şi film, Ştefan Oprea, intitulată "Scriitorii şi filmul" (Editura Timpul). Sunt binevenite ecranizările au ba? - se întreabă cineaşti şi scriitori de pe vremea filmului mut. Oferă literatura suport şi structură prin ecranizări? Trădează filmul frumuseţea scrierii? Îi ştirbeşte din valoare? Este filmul un vehicul spre carte? Hrăneşte el suficienţa ca orice reader-digest? ş.a.m.d. Comerţul cu filmul caută cărţi best-seller. Creatorii din arta filmului caută naraţiunea ce le traduce gîndul. În vremurile cenzurii ceauşiste, cineaştii noştri se mai "salvau" adresîndu-se textelor tipărite.
Cu seriozitate de critic profesionist, Ştefan Oprea parcurge drumul de la opera literară la film analizînd calităţi şi defecte datorate contextului sau nepriceperii, stabileşte ierarhii discret impuse atenţiei cititorului şi nu se fereşte deloc de abordarea teoretică, de trimiterile comparative, chiar de sentinţe definitorii. De la Alecsandri la Răsvan Popescu, putem urmări şansa sau neşansa prozatorilor în transcrierea cinematografică. De la Victor Iliu la Lucian Pintilie, urmărind suita ecranizărilor, autorul operează delimitări critice care devin pagini de istoria filmului concepute cu obiectivitate.
Aceluiaşi autor îi datorăm o suită de volume; acum a apărut cel de-al treilea despre "Stelele Oscarului" (Editura Opera Magna - Iaşi), lucrare solid documentată. Seria sa povesteşte istorii şi filme, biografii şi întîmplări: documentul se strecoară fără a strica plăcerea lecturii. Continentul cinematograf, reconstituit prin ficţiuni, are în cărţile acestea un aer familiar pentru că e dezbrăcat de straiele sale comerciale. E doar miezul unei industrii fără paietele uşor căzătoare.