Teatrul studenţesc în Tîrgu-Mureş - Equus

Aşezarea locurilor pe scenă, aranjarea spaţiului în aşa fel încît totul să fie la vedere, decupajele clare şi subtile de lumină, alternanţa planurilor, deplasarea dinspre teatralitatea filmului (din 1977) înspre filmicitatea montării de faţă, ritmul aşezat şi tensiunea care se acumulează pas cu pas, pînă la explozia din final, toate acestea sînt coordonatele definitorii ale spectacolului realizat de Gavril Cadariu la Universitatea de Arte din Tîrgu-Mureş.

Urmînd în mare parte indicaţiile pe care Peter Shaffer le dă la începutul textului său, regizorul, împreună cu scenograful Ioan Bocoş, creează un spaţiu ce are în centru subiectul pus sub lupă, şi anume, tînărul care a orbit şase cai cu o scoabă, acum analizat de un psihanalist care pare a avea chiar el nevoie de cîteva şedinţe de psihanaliză şi pus în situaţia de a se confrunta în mod alternativ cu prezentul şi cu trecutul.

Textul ca material de studiu

Organizată pe planuri foarte riguros decupate în scenă, cu psihiatrul în prim-plan, subiectul în plan secund şi personajele secundare, care apar incidental, în planuri laterale, de unde se pregătesc la vedere pentru intrarea în povestea-demonstraţie-analiză, ordinea din spaţiul de joc vine în contrast cu dezordinea din minţile şi vieţile personajelor, ajutînd, tocmai în acest fel, la expunerea clară a problemei. Prin prezentarea ilustrativă a faptelor (psihiatrul, adresîndu-se publicului, se comportă ca la o conferinţă de specialitate, avînd doar din cînd în cînd derapaje care îi scot la iveală nesiguranţa şi incertitudinile), privitorii sînt invitaţi, în mod implicit, să funcţioneze ca juraţi, ca evaluatori ai celor expuse. Dramaturgia textului (de exemplu, eliminarea personajului Dalton, proprietarul grajdurilor) serveşte dinamizării acţiunii şi urmează un fir roşu care tinde spre limpezirea problemei fără implicarea mai multor factori decît este absolut necesar, textul fiind aici material de studiu aprofundat pentru actori, cărora li se cere precizie în execuţie şi prezenţă de spirit pentru a menţine fluiditatea expunerii faptelor şi a da continuitate unei acţiuni alcătuite secvenţial, din alternanţe de planuri. Sînt păstrate confesiunile-cheie, care funcţionează ca jaloane pentru înaintarea acţiunii dramatice şi pentru conturarea fiecărui personaj în parte.

Efectul de animal

Pornind de la spusele lui Shaffer ("cînd vorbim de perspectivă ne situăm în public"), aranjamentul scenic dă publicului viziunea de ansamblu, acesta putînd cuprinde dintr-o ochire tot ceea ce se întîmplă în perimetrul de joc, toate planurile, şi putînd astfel să se concentreze pe care dintre ele doreşte. La fel, lumina, menţionată ca atmosferă, este cea care creează decupaje şi dezvăluie ochiului sau umbreşte parţial chipurile actorilor, realizîndu-se în acest fel compoziţii de lumini şi umbre care potenţează misterul ce se vrea dezlegat de către participanţii la joc. De remarcat este şi faptul că psihiatrul este singurul care se adresează direct spectatorilor / auditoriului, în rest nici unul dintre personaje neţinînd cont de acesta, ele asumîndu-şi astfel condiţia de "material didactic" ce serveşte demonstraţiei. Nu în ultimul rînd, personajele-cai, concepute vizual foarte aproa­pe de ceea ce dorea Shaffer, aduc un plus de mister prin combinaţia de uman şi ecvestru, atît ca apariţie, cît şi ca interpretare.

Andrei Chiran (Alan Strang) a obţinut la Gala Tînărului Actor de la Mangalia, ediţia din 2012, Premiul pentru Cel mai bun actor cu un fragment din rolul pe care îl face în Equus la Studio. Felul în care îşi concepe şi îşi conduce personajul justifică distincţia primită, actorul deţinînd controlul stărilor traversate şi dozîndu-şi mijloacele de expresie cu atenţie. Pe de altă parte, în rolul mamei, Raisa Ané demonstrează un semnificativ cîştig în profunzime, precum şi precizie de filigran în ceea ce compune pe scenă, fiind, în discreţia sa, unul dintre personajele cele mai puternice şi mai bine conturate din montarea de faţă. Luchian Pantea (Martin Dysart) şi Ioana Decianu (Jill Mason) construiesc personaje rotunde şi fluente, vizibile fără a destabiliza întregul. Ei sînt secondaţi cu succes de Laura Mihalache (Heather Salomon), Andrada Samoilă (asistenta medicală) şi Radu Tudosie (Frank Strang), alături de personajele ecvestre (Mihai Bloj, Mădălin Costea, Claudiu Ştian şi Mario Valdevira), o combinaţie de supleţe şi forţă (în didascalii, Shaffer spune: "Efectul de animal trebuie creat în întregime mimetic, prin folosirea picioarelor, genunchilor, a gîtului, a feţelor şi prin întoarcerea capetelor care pot mişca măştile cu demnitatea şi aerul marţial al mîndriei cabaline"), dintre ei desprinzîndu-se Claudiu Banciu (Nugget), ce mizează în interpretarea sa pe studiul comportamentului calului şi construirea unei relaţii om-cal care să stea în picioare în scenă, folosindu-se de propriile resurse şi observaţii şi evitînd ceea ce autorul dorea să fie evitat în acest caz ("Orice abordare literală sugerînd domesticul - sau, mai rău, un cal de pantomimă - trebuie neapărat evitată. Actorii nu se vor lăsa niciodată în patru picioare şi nici nu se vor apleca în faţă. Ei trebuie să stea mereu în picioare [...]. Ca şi cînd ar avea în prelungire, în spate, corpuri invizibile de cai").

Lucrat cu minuţiozitate, spectacolul de la Studio este rezultatul unei îndelungate munci pe text şi al unui îndelungat studiu de personaj. Conceput ca formulă de reprezentare foarte aproape de public şi mizînd pe directeţea adresabilităţii, el mizează şi pe schimbul nemijlocit care poate avea loc între public şi actori.