Ritm, tensiune, suspans, acţiune 100%, fără pauză aproape, ca în cele mai bune filme de ficţiune, absolut fără niciun moment de plictiseală. Urmăriri în deşert şi junglă prin peisajele cele mai interesant-luxuriante din ultimul timp, cele mai nostime şi bizare animale. Şi, e normal să fie aşa de la studioul seriei Madagascar, cu o virare prin magica floră şi faună din Avatar, iată filmul cel mai încântător cu putinţă acum de pe piaţă.
Pe Chris Sanders îl ştim ca regizor de la reuşitul desen How to Train Your Dragon (succesul a dus la transformarea într-un nou serial animat de televiziune), scenaristul de la Mulan, scenograful de la The Lion King. Adică numai reuşite şi scene plăcute de toţi, aşa cum veţi descoperi şi aici practic în fiecare cadru, unul mai bogat decât celălalt. Sanders face acum echipă cu Kirk De Micco (scenaristul de la Quest for Camelot) şi, talentul amândurora pus la bătaie, cei doi reuşesc un film energic, cu morală puternică şi personaje amuzante.
Imediat după intrarea în poveste, eşti atent la chipurile personajelor, o familie de primitivi care supravieţuiesc în peştera lor din deşert. Şi noutatea constă în feţele lor destul de ciudăţele şi - hai să nu spun urâte - neobişnuite, originale, pentru prima dată executate de desenatori parcă exact după mulajele ultimelor descoperiri şi reproduceri de chipuri preistorice.
Ca şi în Ice Age, şi aici e vorba de un sfârşit de lume şi o pornire la drum. Nu e o glaciaţiune, ci doar o schimbare de climă, de relief, de timpuri istorice. Omul primitv iese din cotloanele întunecate la câmpie, devine şi altceva decât vânător. Animalele evoluează şi ele în jur. Pe această idee de bază, creatorii ne oferă o poveste foarte adesea amuzantă, mereu miezoasă, pentru toată familia, o desfătare vizuală extraordinară. Mereu pe fugă, contracronometru, cu muzica bună proptea pentru dinamizarea acţiunii, filmul, ca atâtea animaţii din ultimii ani, te ia pe sus şi uiţi că priveşti un desen animat la care s-a muncit luni de zile la fiecare scenă.
Personajele urâţele, dar nu respingătoare - foarte comic redate însă ca o familie americană tipică, inclusiv câteva fine anacronisme numai bune pentru gaguri - îţi devin rapid simpatice, te iau prieten în convenţia poveştii lor de descoperire, de explorare, de progres. Iar avem o bunică în poveste, la fel de cinică, cu replici brici. Şi un tânăr subţirel, ca un nativ american.
3D-ul funcţionează din plin. Sunt multe scene la care, indiferent de vârstă, vrei - fără să te poţi abţine - să întinzi puţin un deget, să atingi frumuseţea unei flori, puf sau fir de praf care zboară prin aer.
Protagonista este o copilă rebelă, bărbată, la fel ca prinţesa din oscarizatul Brave şi, asemenea acesteia, are părul roşiatic - ca soarele pe care îl adoră atât -, fluturat cu naturaleţe. Sigur, rochia ei "primitivă", şic, cu corsaj, gen Wilma din The Flintstones e doar o altă găselniţă vizuală (mai ales că din acest serial vechi sunt şi aici câteva animale de companie mai neaşteptate - foarte, foarte plăcute secvenţe).
Stoluri de păsări roz pe cer sau peste eroi, balenă cu picioruşe, apa care arată din ce în ce mai natural, un copac ca al elfilor şi coronamentul arborilor de unde se vede cerul spuzit de stele, scenele forţă versus creier, vechi contra nou, lupta pentru autoritate, autonomie şi unitatea familiei - tot atâtea momente de poezie pură, emoţionante, comice, lirice.
Probabil câştigătorul Premiului Oscar 2014 pentru cea mai bună animaţie. Şi, mai mult ca sigur, prima parte dintr-o nouă serie de succes.