Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Oblivion

O echipă eficientă - Oblivion


Port.ro, aprilie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un regizor talentat, mulţi scenarişti plini de idei bune, la care se adaugă o distribuţie plăcută, la care absolut oricine să se uite cu drag. Adică blockbuster-ul cu vedete şi superefecte digitale. Şi, cu un accent ascuţit, o muzică Daft Punk, M.8.3 care îţi merge la inimă. De văzut, de gândit, de comentat.

Cum să nu aştepţi cu nerăbdare noul film al tânărului regizor Joseph Kosinski, cel care în 2010 a îndrăznit să realizeze un remake spectaculos la TRON? Un SF nou de la el, cu vedeta planetară Tom Cruise, nu poate să fie decât filmul anului. Sau aşa au fost aşteptările.

Nu este 3D, dar, dacă îl vedeţi, efectul este ca şi cum ar fi. Navele trec pe deasupra capului, ca la un cinema circular. Stilizat, cu efecte digitale care taie respiraţia - aşa cum îţi doreai -, cu montaj sonor pe care-ţi vibrează diafragma, filmul se urmăreşte cu sufletul la gură, cu curiozitate. Asemeni lui TRON, şi aici filmul are muzică excepţională - soundtrack-ul perfect de revigorare -, tare, dură, cu sunete de tuburi metalice (cum încep să aibă toate filmele de superacţiune), perfectă proptea pentru aventurile spaţiale, pentru tensiune, pentru suspans, pentru eroi. Dolby-ul te îmbrăţişează ca o aură.

Este anul 2077 şi pământul e distrus. Personajul lui Cruise, asemeni robotului din Wall-E, face curăţenie, repară, menţine controlul.

Original, nemaivăzut, cu locuri şi scenografie care umplu ochii, filmul te poartă fără explicaţii către punctul de vârf. Tom Cruise, cu alura lui şi acum de adolescent, concentrat, ca de obicei, bine în uniformă sau mânuind arme şi navete, cu ceva scene de nuditate, ne oferă justiţiarul complet. Roboţii de aici sunt interesanţi şi răi cu adevărat. Luptele protagonistului cu ei - momentele forte din film.

În mod neaşteptat - şi, recunosc, un pic neplăcut pentru mine - filmul este masiv patriotic american. De la început şi apoi presărate pe tot parcursul filmului, uneori în scene lungi, detalii iconice speciale numai pentru sensibilizarea publicului american. Nu deranjează, dar, prin acumulare, nici nu fac bine filmului. Şi, de asemenea, tot neaşteptat, povestea se îndulceşte pe măsură ce se apropie de final. Iar rezolvările sunt deseori prea simple, prea rapide, prea la prima mână. Accepţi convenţia, nu şi cantitatea. Asta nu înseamnă însă că te plictiseşti. Chiar şi când devine cheesy, filmul are câte ceva de oferit tuturor. Sunt destule găselniţe vizuale care să te ţină atent. Ca şi multiplele, isteţele răsturnări de situaţie, care duc mereu povestea mai departe.

Un mix de Star Wars (mai ales scenele de luptă prin coridoare înguste), Dune, Predator, Matrix, Prometheus, Wall-E, Inception, 2001: A Space Odyssey cu mici detalii din toate. Nu-i rău.

Păcat că filmul ratează la mustaţă locul fruntaş al unui SF glorios. Tom Cruise revine în genul în care îi stă bine, nu la fel de convingător însă ca în Minority Report. Filmul de faţă rămâne totuşi, cu siguranţă, unul de calibru. Şi e frumos să descoperi şi o poveste dramatică şi un semnal de alarmă - ca de obicei, cum au toate -, plus încă o poveste interesantă despre sacrificiu şi umanitate. Despre puterea de a supravieţui. Din punctul acesta de vedere, filmul este reuşit.

Structurile colosale ale Centrului, Tet, masive, trapeze enorme tridimensionale plutind pe cer, îşi dezvăluie frumuseţea la sfârşit. Merită să aşteptaţi, ca să vedeţi.




 Toate articolele despre Oblivion


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Cristina Zaharia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer