În ani '60, în fosta republică Cehoslovacia, filmele se făceau după normele realism-socialismului, sub supravegherea atentă a cenzurii partidului comunist, cenzură ce începuse să capete dimensiuni groteşti şi, uneori, hilare. De exemplu, producţii ca Miracolo a Milano (1951) a lui Vittorio de Sica erau interzise pentru că, în acest caz, la final personajele zburau (pe mătură), de la dreapta la stânga, adică dinspre Est spre Vest. De aceea, cineaştii puteau urma două direcţii: fie se conformau dogmelor şi îmbogăţeau arhiva de filme prin producţii cu caracter propagandistic, fie încercau o critică a sistemului prin filme subversive, care erau de cele mai mult ori interzise după prima proiecţie. Doi tineri cineaşti cehoslovaci au găsit însă o a treia cale, care presupunea ignorarea totală a partidului şi a funcţiilor propagandistice sau subversive a filmelor, concentrându-şi în schimb atenţia asupra vieţii în sine, asupra simplităţii şi frumuseţii ei dincolo de orice fel de norme, dogme sau ideologii. Numele acestor cineaşti erau Ivan Passer şi Milos Forman.
Pe Forman şi Passer i-a legat o prietenie de-o viaţă, începută încă din copilărie. Pe când erau amândoi studenţi la film, deranjaţi fiind de ipocrizia şi sărăcia estetică a filmelor cehoslovace, au pus pe hârtie câteva principii pe care filmele lor trebuiau să le urmeze: "să fie o comedie", deoarece Partidul Comunist era mult mai tolerant cu comediile, acestea având valoare de entertainment; "să fie filmate în afara studioului, pe străzi", deoarece cenzura nu i-ar mai fi supravegheat într-atât de aproape; "să se folosească actori neprofesionişti", deoarece ceilalţi erau corupţi şi mult prea ocupaţi; şi "să se folosească lumină naturală". Astfel, în baza acestor principii, cu dat naştere unor filme lirice, subtile şi pline de vitalitate, pornind, astfel, mişcarea numită Noul Val Cehesc.
Intimni osvetleni (1965) este lung metrajul de debut al lui Ivan Passer. După ce a scris împreună cu Milos Forman Konkurs (1964, r. Milos Forman) - considerat a fi primul film al Noului Val Cehesc -, Ivan Passer a acceptat, ca o favoare pentru un prieten, să regizeze un scenariu pe care nici măcar nu îl citise în prealabil. Scenariul s-a dovedit a fi neinteresant pentru regizor, care s-a hotărât în cele din urmă asupra unei secvenţe în baza căreia şi-a construit filmul - un muzician, însoţit de prietena sa, vine în vizită la un fost coleg de Conservator. În aparenţă, Intimni osvetleni nu este despre nimic, fapt care i-a convenit de minune lui Passer, preocupat de a explora momentele goale ale vieţii de zi cu zi a personajelor sale. Construit din vignete care în aparenţă nu au foarte mare legătură unele cu celelalte, filmul este cronica unei vizite, o glorificare a banalităţii şi a tihnei rurale, o privire nostalgică asupra unor oameni simpli, pierduţi undeva într-un colţ de ţară, departe de ideologii şi concepte toxice. Masacrarea lentă a concertului pentru violoncel a lui Dvorak şi moartea tragică a unei găini prinse sub roţile unei maşini Lada rablagite sunt completate de conversaţii frânte între socri, sfaturi despre cum să îţi menţii abdomenul plat, beţii nocturne, pulpe de pui zburătoare şi tânguiri cu privire la destinul personal al fiecăruia. Toate au însă o doză de familiaritate, căldură şi candoare care dezarmează aşteptările spectatorului, dând naştere unei diegeze atonale şi, cu toate acestea, cât se poate de organice.
Intimni osvetleni este singurul film pe care Ivan Passer l-a făcut în Cehoslovacia. În 1968, după ce tancurile ruseşti au intrat în Praga, el şi Milos Forman au fugit într-o noapte din ţară şi s-au refugiat în Statele Unite, unde şi-au continuat cu succes carierele cinematografice. Noul Val Cehesc s-a stins la puţin timp după aceea, şi odată cu el şi suflul cinematografic nou, care reuşise să se separe total de estetica socialistă şi să-i dea spectatorului şansa să privească într-un univers limpede, simplu şi atemporal.
Intimni osvetleni / Lumină intimă
Cehoslovacia, 1965
Regie: Ivan Passer
Scenariu: Jaroslav Papousek, Ivan Passer, Václav Sasek
Imagine: Miroslav Ondrícek, Josef Strecha
Montaj: Jirina Lukesová
Cu: Zdenek Bezusek, Karel Blazek, Miroslav Cvrk, Vera Kresadlová.