Un Mic-spectacol despre emoţii şi decizii imposibile - Mutter Courage

Anna Fierling şi copiii ei sau Mutter Courage este o piesă cu un puternic mesaj socio-politic, ce militează împotriva războiului. Plasată în Suedia, unde frigul este un duşman aspru şi greu de învins, una din cele mai cunoscute opere brechtiene descrie viaţa de familie şi de fapt alegerile pe care oamenii au fost nevoiţi să le ia în timpul războiului. Bertold Brecht a scris piesa în 1949, gândind-o să lase publicul să decidă asupra vinovaţilor din situaţiile respective, astfel că a setat un context în care spectatorii nu pot face alegerea potrivită şi sunt puşi în dificultate.

Mutter Courage este o femeie curajoasă şi cinstită şi nu ezită atunci când trebuie să îşi salveze copiii, dar fără a-şi pierde demnitatea. Ca proprietară de afacere, ea hrăneşte soldaţii sau îi aprovizionează cu diverse lucruri necesare - la început catarame, apoi bocanci şi cămăşi. Îl întreţine şi pe Predicator, când acesta este nevoit să se ascundă şi să nu îşi practice meseria - din cauza războiului. Rodica Negrea sau Anna Fierling sau Mutter Courage ţine pe umeri o lume întreagă, dar o ţine demn şi drept şi fără să se sperie de greutăţi. Este dedicată copiilor ei şi îi iubeşte nespus, astfel că spectacolul se termină când ultimul ei copil, Kattrin, moare.

Victor Ioan Frunză propune un spectacol în care personajele sunt emoţionale şi puternic conturate. Scenografia semnată de Adriana Grand punctează exact atmosfera încărcată, prin costume în care actorii intră cu dificultate, făcând ca mişcările lor pe scenă să fie greoaie. Sunt hainele războiului nesfârşit, la fel ca acele cutii ce stau grupate în ziduri mari, care se dărâmă în final peste unul dintre personaje, ucigându-l. Cutiile ascund în ele dramele adevărate, dar şi soluţiile acestora, şi zac aruncate pe scenă, alături de nenumărate butoaie; pe câteva din acestea este scrijelit un rinocer, parcă desprins din piesa lui Ionesco. Fanfara improvizată în dreapta scenei susţine adevărate recitaluri, iar instrumentiştii trăiesc alături de public intensitatea acţiunilor - câteodată fiind absorbiţi de dramele jucate chiar lângă ei.

Rodica Negrea este Anna Fierling (sau Mutter Courage sau Mutti), mama din spectacol a mutei Kattrin, dar şi din realitate a actriţei care o joacă pe aceasta, Ilinca Manolache. Eiliff (Cuzin Toma), fiul cel mare, a fost recrutat pentru front şi îşi părăseşte rapid mama, dezamăgind-o prin cruzimea sa. Schweizerkas (Ştefan Lupu) moare împuşcat din cauză că Mutti nu vrea să plătească toţi banii pentru a-l răscumpăra, gândindu-se că mai are doi copii de întreţinut. Yvette sau Andreea Grămoşteanu este dama de companie care supravieţuieşte datorită trupului său voluptos, iar celelalte personaje sunt prezentate prin funcţiile pe care le au în dinamica războiului - Recrutorul, Plutonierul, Bucătarul sau Predicatorul. Actorii au o stilistică asemănătoare în a-şi întrupa rolurile, excepţie face doar Kattrin. Ea iese din tipar, tocmai prin muţenia ei, dar acest lucru îi permite Ilincăi Manolache să îşi demonstreze talentul în expresivitate corporală. Deşi are un personaj plat, care nu îşi modifică destinul în timp, Ilinca străluceşte pe scenă într-un rol care îi avantajează talentul. Iar publicul o "hrăneşte" la final cu aplauze prelungite, în totalitate justificate de interpretarea sa.

În ultima vreme am putut vedea două montări din Bertolt Brecht - Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită (la Odeon) şi Mutter Courage şi copiii ei la Teatrul Mic. Îndrăznesc să scriu că montarea de la Teatrul Mic a fost mai coerentă, mai închegată şi cu mai multă priză la public. Dragoş Golgoţiu, la Teatrul Odeon, pare că a încercat să respecte principiile brechtiene, să distanţeze publicul de acţiunea spectacolului, să îi arate măruntaiele scenei şi să îi servească acţiunea cu măsură. Victor Ioan Frunză şi-a asumat emoţia piesei, pe care a presărat-o subtil asupra personajelor. Două actriţe sunt cele ce reprezintă ordinea şi morala în cele două spectacole - Dorina Lazăr îl interpretează pe Dogsborough în Arturo Ui, iar Rodica Negrea o duce pe umeri pe Anna Fierling sau Mutter Courage. Elemente de cabaret se observă şi pe scena de la Odeon, şi pe cea de la Teatrul Mic, unde Yvette este dama de companie cu mişcările lascive, specifice. Rămâne să le vedeţi pe ambele pentru a vă decide care vă este pe plac.