Cum i-am descoperit pe oamenii de bine - GensDuBien

Era într-o joi (ştiţi cum încep povestirile diverşilor: era într-o vineri, într-o joi sau într-o miercuri, ca şi cum ar avea vreo importanţă). În situaţia dată chiar are, pentru că s-au întâmplat mai multe în acea zi extrem de mondenă. Renunţasem la avanpremiera World War Z cu Brad Pitt, pe care îl înghesuisem, aproape în miez de noapte, imediat după noul Superman (Man of Steel), la Cinema City Cotroceni, unde făcusem fericiţi şi câţiva copii de la Aşezământul "Sfântul Ştefan" care plecaseră cu "S" în piept şi o peliculă în avanpremieră absolută, IMAX 3D, care lor le plăcuse (doar pentru adolescenţi şi era făcută).

Prin urmare, mi-am început dimineaţa din 20 iunie 2013 cu colegul de platou Răzvan, după care am băut o cafea la Vodafone, fireşte în clădirea maiestuoasă de lângă Televiziunea Naţională, faţă de care mai am încă nostalgii şi acum, ca mai apoi să revin la Antenă pentru înregistrarea din 4 iulie 2013 cu tricoul din The Godfather cu Marlon Brandon pe piept. Imediat după o trecere în revistă a topului celor mai americăneşti filme cu putinţă, am fugit la un vernisaj al expoziţiei de crochiuri (în invitaţie ne şi preciza că înseamnă desene:)) într-o nouă sală deschisă în cadrul Facultăţii de Arhitectură, organizată la sediul Ordinul arhitecţilor. Acolo m-a cucerit o amintire de la Balcic, descoperind totodată în ceea ce se va numi de acum înainte Joia din Portic, datorită profesorului Ochinciuc, un splendid album despre cariera de scenograf a arhitectului şi pentru noi toţi înainte de toate regizor şi actor Liviu Ciulei. Datorită celor de la Igloo am aflat, cu uimire şi încântare că maestrul a lucrat în SUA, pentru spectacolele sale de teatru cu două nume binecunoscute şi admirate de noi, publicul românesc: Frances Conroy, mama din Six Feet Under / Sub pământ SRL, dar şi o a doua Frances. McDormand, oscarizata din Fargo-ul fraţilor Coen. În plus, am primit şi două mini-calendare cu numele arhitecţilor celebri din România, de la Cezar Lăzărescu, care proiecta în '59 hotelul Europa, din Eforie Nord, la Virgil Niţulescu, autorul cinematografului PRO fost Luceafărul, în 1963, Nicolae Porumbescu căruia îi datorăm Circul Globus, (1961), Alexandru Iotzu şi Hotelul Ceahlău, din Piatra Neamţ, 1964, Ascanio Damian şi Pavilionul Central Romexpo(1961) - Laleaua Răsturnată cum îl supranumise George Călinescu, Mircea Alifanti şi Casa Scânteii (1950-1955), sigur, după model sovietic, Tiberiu Ricci cu Casa Radiodifuziunii din G-ral Berthelot, (1950-1960), Sala Palatului, (1960, împreună cu Maicu şi Ignace Şerban) şi Centrul Televiziunii Române, din Dorobanţilor, (1970), Nicolae Cucu şi Casa de Pensii CEC din Splaiul Independenţei, (1939), Gheorghe Simotta, Palatul şi Reşedinţa Patriarhală, (1931), Horia Creangă şi Blocul Patria, fost Aro, unde e şi cinematograful, (1931), şi mai ales Ion D. Berindey şi Palatul Cantacuzino din Bucureşti, (1906), şi în special Casa Assan, din 1914.

Apoi, în aceeaşi după-amiază, am ajuns la Casa Oamenilor de Ştiinţă (prescurtat cu un oarecare snobism: COŞ) sau Palatul Trandafirilor, ca să fie racord de data asta cu floarea de la butoniera lui Brandon. Aici, în încăperile somptuoase, împodobite cu buchete enorme de gladiole albe, avea să se lanseze cartea Vandei Vlasov (blonda notăriţă, sora geamănă a brunetei designeriţe): Idei în cuvinte. Imediat după o cupă de şampanie, şi o scurtă lectură a lui George Mihăiţă, prieten de familie al senzualelor, am fugit la sărbătorirea celor 8 ani de revistă Tango, într-o clădire cu nume de desen animat: Aristocrat, cu multă dragoste, inclusiv de copilaşi, (fireşte, Amfitrioana Alice are trei) care aveau încăperea lor specială, ca pe vremuri, la Casele Regale.
 
Seara am încheiat-o, fireşte, la cinema. Ultimul film din TIFF 2013, de la Bucureşti, L'heure d'été, în regia lui Olivier Assayas, care ar fi meritat mai mulţi spectatori, decât erau la Institutul Francez, la "Elvire Popesco". Francezii Juliette Binoche şi Charles Berling, împreună cu belgianul Jérémie Renier sunt, pe ecran, fiii şi fiica unei mame distinse, dar imposibile (interpretate de Edith Scob), care îşi lasă în mare încurcătură urmaşii, atunci când vor fi nevoiţi să-şi împartă averea şi mai cu seamă două tablouri ale pictorului impresionist Jean-Baptiste Corot, despre care aproape că s-a uitat în România (şi poate că nu numai aici).

Întâlnirea cea mare, însă, avea să fie în curtea impunătoarei clădiri din Dacia 77, unde împreună cu Voichiţa, unul dintre îngerii păzitori ai festivalului de film istoric de la Râşnov, am constata că, mai nou în aer liber a apărut un bar cu un nume care pentru cei care am trăit intens şi încrâncenat anii '90, are cu siguranţă o conotaţie strâmbă. Cei trei tineri care se ocupă de GensDuBien / Oamenii de bine, cu siguranţă că ne vor face să uităm sintagma iliesciană. Din 14 iunie 2013, odată cu Noaptea Institutelor Culturale, autorii năzbutiei pline de entuziasm şi speranţă, se vor "juca" (după propria declaraţie), pe terasa Institutului, în această vară. Aici se găsesc articole vestimentare, dar şi obiecte de design interior, un meniu cu gustări delicioase şi sănătoase şi mai cu seamă... întâlniri şi conversaţii. Comunitatea oamenilor de bine păstorită de Daniel Simion i-a cuprins deja pe Nae Caranfil, Cătălin Ştefănescu, Marius Manole sau Bogdan Naumovici.

În seara de 3 iulie 2013, de la 20.30 vă aşteaptă o întâlnire nostalgică şi amuzantă, cu un film pe care l-am văzut când aveam 10 ani şi pe care nu l-am uitat niciodată. Comedia Alexandre le bienheureux a lui Yves Robert, cu muzica semnată de conaţionalul nostru Vladimir Cosma, e idealul pentru un început de vacanţă sau chiar un scurt înlocuitor de aşa ceva. Actorul Philippe Noiret este aici cu 2 decenii înainte de rolul proiecţionistului legendar din Cinema Paradiso. Pe lângă Marlène Jobert (mama unei recente James Bond Girl: Eva Green), o să vă întâlniţi şi cu adorabilul Pierre Richard, din seria Marelui blond, dar şi cu un căţel, care e cuprins inclusiv în afişul desenat cu mult talent şi ironie de artistul grafic Raymond Savignac. În concluzie, vă aştept miercuri, de la 20.30 să aflaţi ce înseamnă fericirea absolută!