Un alt Cehov, dar acelaşi - Pescăruşul

Orice montare echivalează cu o nouă reflectare a textului în oglinda scenei. Reuşita acestui demers presupune o prealabilă incursiune în universul autorului, care poate furniza viziunii regizorale solide repere, incitante sugestii. Piesa Pescăruşul, scrisă de A.P. Cehov în 1896, pare să fi fost cel mai des montată din cele din opera sa. În 1898, Constantin Stanislavski a regizat piesa pentru Teatrul de Arte din Moscova, obţinând un adevărat triumf, după eşecul versiunii academice din 1896. Producţia lui Stanislavski a ajuns "unul dintre cele mai mari evenimente din istoria teatrului rusesc şi una dintre cele mai marcante evoluţii în istoria dramaturgiei mondiale". Una dintre cele mai recente şi curajoase montări a fost cea a regizorului Arthur Nauzyciel, la festivalul de teatru de la Avignon, ediţia 2012. În această montare, cu o scenografie de final de lume modernă, regizorul relevă actualitatea lui Cehov, care a trăit la începutul unei veac teribil şi a presimţit, în piesele sale, toate atrocităţile ce vor urma. Piesa, implicit şi spectacolul, însumează dragoste, dezamăgiri, vieţi irosite, sinucideri şi eşecuri. Viaţa artiştilor este foarte grea oriunde; lumea actuală este una devastată politico-cultural, în care poezia, misterul şi politica sunt nişte otrăvuri latente. Teatrul este locul în care utopia poate exista.
 
Regizorul Claudiu Goga abordează textul cehovian într-o montare ce reuneşte nume sonore ale scenei româneşti. Pătruns de semnificaţia textului (traducerea este actualizată de Maşa Dinescu), devotat spiritului şi nu literei acestuia, el a transpus cu fineţe universul cehovian. Astfel, pereţii negri ai scenei joacă cu profundă expresie rolul viu al eroziunii. Actul I îl aduce în prim-plan pe tânărul Treplev care propune un alt fel de teatru, deloc facil. "Pescăruşul" răspunde unei nevoi de speranţă (în limba rusă, tchaïka = pescăruş dar şi speranţă vagă), propunând o alternativă numită "utopie" sau "vis".
 
Regizorul re-compune o lume plasată sub o lentilă amplificatoare, reuşind să creeze acea senzaţie a timpului care sufocă existenţe, relativizează drame şi transformă ridicolul în grotesc.
 
Treplev, în ipostazierea tânărului Alexandru Pavel, străbate corect calea transfigurării din inocent în entuziast suporter al revoltei. Dacă în primele două acte, aspectul său byronian nu poate suplini unele lipsuri ale rostirii scenice, în actul al IV-lea capătă un contur adecvat. În relaţia cu Nina Zarecinaia, există un amestec de bucurie tristă şi de tristeţe veselă. Regizorul a adresat o provocare sensibilităţii moderne, adăugând şi un paracomentariu imagistic. Cei doi tineri schimbă costume diferite pe parcursul spectacolului, costume caracterizante.
 
În primele acte Nina, este o apariţie gracilă, delicată, îmbrăcată conform epocii (rochiţă în culori pastelate), iar Kostea are un aer romantic, de tip byronian. În ultimul act, Nina capătă accente goth-punk (ţinută all black şi machiaj puternic), câtă vreme Treplev este un hipster ce poartă ochelari cu rame negre groase, blazat, trist pentru că "Nina s-a combinat cu Trigorin". Paracomentariul imagistic (costume - Liliana Cenean) însoţeşte parcursul psihologic al acestor două personaje erodate de timp şi de soarta nefavorabilă.
 
Tânăra Anca Dumitra nu este deloc convingătoare în primele două acte, menţinându-se într-un registru minor. Descătuşarea de "stare" apare, în cazul ei, abia în finalul actului IV, când este resimţită deplinătatea eforului ei cathartic. Demonstrează că realitatea înconjurătoare fusese doar o trambulină pentru a ajunge la realitatea interioară. În actul final, Nina întruchipată de Anca Dumitra, este o explozie de sensibilitate într-un elan de dăruire şi de suferinţă. Aplicând un flashforward, de tip cinematografic, regizorul ridică temperatura reprezentaţiei la cote ale tragismului prin scena dintre Nina şi Treplev.
 
Separaţi de restul personajelor printr-o folie transparentă, imaginea scenică restituie ideea de "oameni-recuzită " (grupul) alături de inocenţi în ferocitate, devastaţi de iubire, ştiutori de nimicuri, neştiutori în tot.
 
Celelalte personaje sunt corect şi bine asumate în partiturile propuse de Claudiu Goga.
 
Irina Arkadina, întrupată de Emilia Popescu, nu este propriu-zis o frivolă, ci pur şi simplu, un om viu. Suferă din pricina trecerii timpului. Emilia Popescu are cuvenita prezenţă scenică provocatoare a femeii de lux, păstrând lenea catifelată a personajului, dar şi disperarea femeii ameninţate de timp (vârstă). În relaţia cu Boris Trigorin, este incandescentă, scena amoroasă din actul al III-lea fiind un fel de remake al celei din spectacolul Pescăruşul, montat de Cătălina Buzoianu, la Teatrul Mic, în 1994. Ştefan Bănică jr. oferă lui Trigorin ironie subtilă, dar şi ton grobian, înţelegere şi lirism. Pare să fi găsit "chipul" potrivit personajului său şi resursele valorificării scenice.
 
Vladimir Găitan este corect în conturarea doctorului Dorn, încadrându-se în stilul spectacolului. Florin Dobrovici dă semnificaţie lui Piotr Sorin. Actorul dovedeşte profesionalism înalt, reuşind performanţa de a face "autentică" inautenticitatea funciară a personajului său - un monument de viaţă irosită.
 
Carmen Tănase punctează, cu farmec, eşecul femeii resemnate. Polina Andreevna este replica matură a Maşei. Există, în acest spectacol, o risipă de tandreţe feminină descătuşată (Nina, Maşa, Arkadina, Polina Andreevna). Această risipă este o irepresibilă nevoie de dragoste, consonând cu pământul, cu firea, cu cerul rusesc şi cu aleanul rusesc, toate recompuse prin scenografie şi light-design (decor - Lia Dogaru).
 
Femeia înţelege rostul scrutării în sine şi aceasta poate fi una dintre cheile acestui spectacol. Mirela Oprişor are inteligenţa scenică de a-i conferi personajului Maşa presentimentul tragicului şi al zădărniciei, dând un gust amar tuturor entuziastelor ei agăţări de orice speranţă până la sfâşietoarea conştientizare a deşertăciunii iluziilor (făcută sub aburii alcoolului sau sub ploaia de lovituri ale soţului gelos). E, în jocul actriţei, un amestec de bucurie tristă şi resemnare asumată. În prima parte a spectacolului, Maşa în ţinuta goth-punk umple scena, iar în partea a doua, Maşa îngroşată şi deformată se confundă cu "femeia-obiect"
 
Alături de celelalte personaje din distribuţie, apar şi personaje fără replică, dar care "vorbesc", şi nu puţin, în mai toate spectacolele cehoviene. Pianul, măsuţa salonului, scena de vară - toate - compun un spaţiu reverberant pentru întreaga dramaturgie cehoviană. Atât Treplev, cât şi Arkadina îşi eliberează din energiile neconsumate la pian, ajutaţi de coloana sonoră ce se constituie într-un paracomentariu acustic pentru patetismul slav (Vals de Eugen Doga).
 
"Oamenii-recuzită" ai jocului uman etern re-compun universul pustiitor şi grotesc al acestui "carnaval etern" ce dezvăluie existenţa omului epuizat de propria-i viaţă. Totul este posibil în acest spaţiu. Treplev se sinucide pentru că a trăit prea multe, iar ceilalţi află de la doctorul Dorn că nu s-a întâmplat nimic... a sărit doar dopul de la sticluţa de eter.
 
Directorul de scenă a creat o atmosferă de "scene din viaţa la ţară", dându-i fiecărui personaj dreptul de a-şi irosi cu credinţă propria viaţă. Regizorul are tactul de a nu le reduce la numitorul comun al unei viziuni obstinat "actualizante", lăsându-le să trăiască în epoca lor pentru a ajunge astfel şi în epoca noastră. Spectacolul rămâne o propunere-alternativă pentru nevoia omului de-a mai găsi o speranţă prin... artă.
 
Teatrul de Comedie
Pescăruşul, de Anton Pavlovici Cehov
Traducere de Maşa Dinescu
Regizor: Claudiu Goga
Decor: Lia Dogaru / Costume: Liliana Cenean
Distribuţia: Emilia Popescu (Irina Nikolaevna Arkadina), Ştefan Bănică (Boris Alexeevici Trigorin), Vladimir Găitan (Evgheni Sergheevici Dorn), Florin Dobrovici (Piotr Nikolaevici Sorin), Carmen Tănase (Polina Andreevna), Mirela Oprişor (Maşa), Dragoş Huluba (Semion Semionovici Medvedenko), Anca Dumitra (Nina Mihailovna Zarecinaia), Alexandru Pavel (Konstantin Gavrilovici Treplev), Gheorghe Dănilă (Ilia Afanasievici Şamraev), George Grigore (Iacov), Rădiţa Roşu (O fată în casă)