iulie 2013
Side Effects
Filmul lui Soderbergh, Side Effects, povesteşte despre seducţie, în multiplele ei ipostaze. Realizatorul peliculei Erin Brockovich (2000) se dovedeşte un adevărat "cameleon" prin disponibilitatea de exprimare în varii forme artistice. În calitate de regizor, a abordat fresca istorică în Che, filmul de acţiune în Haywire sau un SF-dezastru în Contagion. Iar acum revine la producţiile cu substrat social în pelicula Side Effect (2013).

Se cuvine menţionată atenţia vădită de acest cineast, în cele mai recente pelicule ale sale, pentru corporalitate. În sensul ăsta, regizorul a apelat la persoane specializate - actriţe porno, campion MMA sau stripper - la realizarea filmelor Girlfriend Experience, Haywire, Magic Mike. De data aceasta, a folosit actori cu care a mai colaborat (Channing Tatum în Magic Mike) şi a apelat la serviciile scenaristului Scott Z. Burns precum şi ale compozitorului Thomas Newman, realizând o peliculă cu accente de thriller.

Emily Taylor (Rooney Mara), o newyorkeză de 28 de ani, îşi redobândeşte soţul, "băiatul de aur" (Channing Tatum), întors de la puşcărie graţie bunei purtări. Nu pare uşoară reluarea vieţii conjugale după o absenţă de patru ani. Emily prezintă o simptomatologie a depresiei cu tendinţe de suicid. Acest fapt o va duce la psihiatru - Jon Banks (Jude Law), mare amator de "soluţii" chimice. Convins de către Victoria Siebert (Catherine Zeta- Jones), fostul psihiatru al tinerei, Banks o va trata cu Ablixa, un medicament din ultima generaţie de antidepresive. Graba lui de-a prescrie astfel de tratament se justifică prin "dărnicia" producătorilor. Laboratoarele farmaceutice îi oferă 50.000 de dolari pentru a-şi transforma pacienţii în cobai. Suma obţinută astfel îi permite să-şi ducă traiul într-un apartament chic şi să achite taxele de şcolarizare ale fiului său vitreg. În ciuda efectelor secundare (somnambulism), Emily insistă să i se administreze tratamentul pentru a-şi revitaliza viaţa conjugală (inclusiv libidoul). Toată lumea profită până când este descoperit cadavrul soţului lui Emily, iar aceasta nu îşi aminteşte nimic. Ce se petrecuse? Cine e vinovat? Banks îşi pierde controlul, reputaţia şi pică pradă acceselor de paranoia.

Thrillerul medical virează spre filmul noir, injectând în procesul narativ abateri seducătoare. Scenaristul, Scott Z. Burns, s-a documentat minuţios şi a răstălmăcit povestea, transformând situaţii. Filmul realizat de Soderbergh amestecă tehnici à la Hitchcock şi Brian De Palma, aducând schimbări de perspectivă şi jucându-se atât cu protagoniştii, cât şi cu spectatorii. În acest amestec, regăsim cam multe "condimente" puse laolaltă: crimă, manipulare, şantaj, climat paranoic, fraudă la Bursă, femei fatale. Singură, muzica new-age nu reuşeşte să creeze suspansul, ci doar să incite. Secvenţele se leagă mecanic una de cealaltă, le lipseşte un crescendo şi pauza necesară pentru revigorarea electrocardiogramei de thriller.

Filmul creionează, în filigran, portretul generaţiei Prozac / Zoloft, rătăcită printre ofertele generoase ale unor producători lipsiţi de scrupule. Regizorul plasează pelicula sub semnul dublului sens, ca în celebrele filme ale lui Hitchcock, Vertigo şi Psycho.

În acest comerţ de suprafaţă, identificăm cu uşurinţă fragilitatea umană şi deriva morală. Realizatorul este foarte atent să obţină o peliculă sofisticată, totuşi pierde din adâncimea personajelor. Jude Law este  bine ancorat în personaj, deşi are un aer uşor depăşit în scena în care pare un fel de Carrie Mathison, din seria Homeland, construind un zid din fotografii şi documente. Channing Tatum, chipeş şi optimist, este doar frumuşel. Catherine Zeta-Jones îngroaşă în exces tuşele şi disipează ambiguitatea personajului. Singura care glisează cu farmec între fragilitate şi perversiune este Rooney Mara. Această frumuseţe palidă şi atipică, care a început timid, cu apariţii în seriale, şi-a depăşit teama de eşec şi a început să participe la castinguri serioase. Partitura din The Girl with the Dragon Tatoo i-a adus nominalizarea la premiul Oscar, în anul 2012. De data aceasta, rolul complex din Side Effects o ajută pe această tânără aparent fragilă şi delicată să demonstreze că a dezorienta este, uneori, o artă.

Filmul cu teză denunţă devierile mercantile ce se nasc din durerea psihică, dar o face într-o manieră prin care thrillerul se abandonează în faţa unei viziuni cu multe variaţiuni cromatice şi stilistice. Filmul conţine chiar şi o pată strălucitoare, prin acele flashbackuri ca o reclamă cu conace idilice. Efectele secundare pot lăsa un gust amărui, acela al înşelătoriei de după "perdea", devoalând un "le mal de vivre" contemporan.

Regizor: Steven Soderbergh
Scenarist: Scott Z. Burns
Compozitor: Thomas Newman
Producător: Lorenzo di Bonaventura, Scott Z. Burns, Gregory Jacobs
Distribuţia: Rooney Mara (Emily Taylor), Jude Law (Jonathan Banks), Channing Tatum (Martin Taylor), Catherine Zeta-Jones (Dr. Victoria Siebert), Gummer Mamie (Kayla), Vinessa Shaw (Dierdre Banks), Greg Paul (Agent securitate), David Costabile (Carl Millbank), James Martinez (Poliţist comunitar), Andrea Bogart (Tracey Sutton)

Regia: Steven Soderbergh Cu: Rooney Mara, Jude Law, Channing Tatum, Catherine Zeta-Jones, Gummer Mamie

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus