În Žhit / A trăi viaţa şi moartea, cei vii şi cei morţi se întrepătrund. Iar cei vii, ca într-o nuvelă de James Joyce (The Dead), sunt adesea mai vii decât cei vii, în cele trei poveşti paralele despre viaţă şi moarte, despre disperare, compasiune şi loialitate. Un tată dispărut este zadarnic aşteptat de băiatul său adolescent rămas în grija unei mame neiubitoare. O altă mamă - alcoolică, sinucigaşă - nu poate suporta singurătatea după ce îşi pierde fetiţele gemene. O tânără îşi pierde, în chiar ziua cununiei, bărbatul şi încearcă să răzbată singură în viaţă. A trăi, a vieţui, dar mai ales a supravieţui. Titlul filmului conţine mai ales această conotaţie.
Sfâşietor este, în filmul lui Vasili Sigarev, sentimentul cumplit al absurdului unei vieţi ce a ajuns inutilă, atunci când te desparţi de cei dragi, de cei mai dragi. De aceea, Žhit / A trăi este, poate, mai aproape de universul bergmanian (şi kafkian) decât de cel tarkovskian (Copilăria lui Ivan, Rubliov, Solaris, Oglinda, Nostalghia). Umbrele celor plecaţi acolo unde "nu este nici durere, nici suspin" se întrupează straniu şi populează ca-ntr-un thriller vieţile celor rămaşi. Atmosfera e de film noir, fără sentimentalism, iar incursiunile lirice, atâtea câte sunt, au o greutate de plumb.