Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Red 2

Ca vinul vechi - Red 2


Port.ro, iulie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Se pare că nu numai vedetele tinere pot să aducă blockbuster-ul verii, ci şi seniori foarte amuzaţi şi amuzanţi în posturi comice, deloc ridicole, de superacţiune. Şi, dacă Bruce Willis este încă unul din durii Hollywoodului, nu la fel e cazul lui John Malkovich sau al Helenei Mirren. Însă, cum ştim şi din prima parte, ei plonjează în rolurile de profesionişti ai crimei cu perversă plăcere, gagurile curg, iar cursele-urmărire vă vor ţine şi de această dată cu sufletul la gură. Nu e o capodoperă a genului de comedie de acţiune, dar e foarte bine făcută şi interpretată. neapărat de văzut cu prietenii.
 
Continuarea la amuzantul film din 2010, Red, cu un grup de prieteni la pensie care, asemeni vinului de colecţie dovedeau că şi aşa erau în continuare cei mai buni, vine la timp, să descreţească frunţile şi să salveze filmele de vară.
 
Cum ştim din prima parte, Frank Moses (Bruce Willis care nu îmbătrâneşte) îşi cheamă şi de data aceasta colegii alături, ca să-şi salveze viaţa. Regizorul s-a schimbat, este la conducere Dean Parisot şi, veţi vedea, deseori munca la serialele de televiziune Monk şi Perfect Wife îşi spune cuvântul. Îi reuşesc mai cu seamă scenele mici, rapide, de intimitate, de interior, cu filmări dificile şi număr mic de personaje care-şi aruncă unul altuia replicile cu verva unui dop de şampanie. Partea a doua ştie să preia din pilot tot ce era mai bun şi să ducă mai departe o poveste cu spioni.

Muzica foarte bună, energică, apare chiar din prima secundă, de pe genericul reuşit, desenat ca în benzile noir şi, când reapare ceva mai încolo, susţine isteţ suspansul şi tensiunea.

Şi, încă de la început, Bruce Willis, Mary-Louise Parker cu ochii ei mari (iubita tremurândă a lui Frank, sursa multor gaguri) şi John Malkovich (la fel de adorabil aici în bermude şi cu căciuli bizare cum era în kilt în prima parte) intră în poveste imediat şi aproape că nu părăsesc cadrul.

Mimică ilară (Malkovich e rege la aşa ceva, excelent cum îi reuşeşte jocul cu un singur ochi, din profil), replici soft caustice, rezolvări comice, cei doi - sau trei când e cazul - alcătuiesc tandemul - sau trio-ul - perfect. Umorul fin vine numai din explicaţiile lor.

De data aceasta, povestea se fâţâie într-o ramă foarte largă, planetară, cu sărituri din SUA în Hong Kong, de la Londra la Paris, Moscova şi înapoi. Şi una din bunele găselniţe vizuale este folosirea unor cadre-tampon, inserturi care anunţă oraşul şi ţara printr-un stop-cadru ca în benzile desenate şi o prezentare aeriană a oraşului respectiv, cu mici note semnificativ-turistice frumoase, care dau un plus de savoare.

Ştiţi din prima parte că există destule arme, scene dure, violenţă, dar şi umor destul, situaţii şi posturi originale, pentru personaje şi actori deopotrivă. Avem garnitura completă şi aici, ba şi încă ceva în plus.

Celor trei li se alătură iar Helen Mirren şi MI6 al ei (minim două scene forte, cea shakesperiană şi cea din maşina care se roteşte cu ea cu două pistoale), plus noii-veniţi - splendida creatură Han (Byung-hun Lee şi într-o scenă nud sau bătând ca Jackie Chan) şi Catherine Zeta-Jones ca rusoaică, contraspion rus perfect, aprigă, sexy şi băţoasă, un rol care îi vine mănuşă, cu toate exagerările comice de rigoare.

Conspiraţia îi poartă de colo colo într-un joc de-a şoarecele şi pisica destul de strâns, în ciuda unei lungiri şi a unei burţi. Comic de fiecare dată este de urmărit cum profesioniştii crimei atât de duri o mai dau în bară cu naivitate.

Aşa cum în prima parte era Morgan Freeman ca să dea greutate, aici îl avem pe Sir Anthony Hopkins, încă prins fizic sub umbrela lui Hitchcock.

Jonglarea dintr-un oraş în altul, în timp, oboseşte puţin, mai ales că filmările sunt mereu la fel. Însă există destule cascadorii excelente ce umplu calupul din fiecare oraş, suficient ca să nu îţi mai dai seama că ai aşteptat scena de acţiune.

Finalul, comic, e cumva deschis şi lansează opţiunea, la o adică, unei alte continuări. Nu se ştie niciodată când e timp şi nevoie de bani. Încet-încet, se va ajunge ca în cadrele lui Mel Brooks la urmărire în scaune cu rotile.




 Toate articolele despre Red 2


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Cristina Zaharia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer