Asistând la concertul cu opera Macbeth la Sala Radio, în interpretarea Orchestrei şi Corului Naţionale Radio dirijate de Rani Calderon, am participat sincer la entuziasmul publicului, care, la încheierea a trei ore de spectacol nu se îndura să plece acasă. Este adevărat că "povestea" libretului devine mai puţin importantă într-un astfel de context, atenţia auditoriului fiind focalizată asupra muzicii şi performanţelor expresive şi tehnice ale soliştilor.
În mod neobişnuit, cel care a atras privirile a fost dirijorul Rani Calderon, un personaj charismatic, cu gestică elegantă şi perfect justificată în orice moment, care comunică foarte bine cu orchestra, obţinând nuanţări de o fineţe ieşită din comun, impresionând şi printr-o evidentă dominare a partiturii. Să sperăm că ne va mai vizita cu o ocazie sau alta. Alături de orchestră (extrem de cooperantă), am remarcat prestaţia corului (excelent pregătit de Dan Mihai Goia), plin de viaţă, răspunzând prompt la solicitările dirijorului. Din seria de roluri secundare importante îl amintim pe basul Sorin Coliban (în rolul Banquo), actualmente solist al Operei din Lucerna, a cărui voce vibrantă şi dicţie expresivă au confirmat evoluţia unui artist care îşi stăpâneşte perfect mijloacele de expresie.
Apariţia baritonului Eduard Tumagian (în rolul Macbeth), a cărui carieră impresionantă nu mai are nevoie de noi prezentări, îl aduce pentru a doua oară în ultimul timp în faţa publicului bucureştean, într-un mare rol verdian, în operă în concert (după Simone Boccanegra). Macbeth este o partitură care i se potriveşte perfect lui Eduard Tumagian, inteligenţa sa muzicală, nobleţea cântului, firescul frazării şi, nu în ultimul rând, rafinatele diferenţieri de luminozitate din glas impunând statura unui mare artist.
Lady Macbeth este unul dintre personajele feminine cele mai complexe pe care le-a creat Verdi. De aceea, venirea Elianei Coelho (pe care am văzut-o într-o formidabilă Salomeea la ultimul festival "Enescu") de la Viena (aşa cum fusese prevăzut), ar fi fost cu adevărat un eveniment. Indisponibilitatea ei ne-a oferit însă o altă surpriză extrem de plăcută şi anume prestaţia strălucită a unei soprane pe care oricare dintre noi o poate vedea pe scena Operei din Bucureşti în spectacolele de stagiune. Este vorba despre Melania Ghioaldă-Isar, o cântăreaţă pe care, poate, nu am ştiut să o preţuim la adevărata valoare. Rolul este deosebit de dificil tehnic momentele de forţă fiind foarte frecvente, iar protagonista a reuşit să-l domine cu maiestate.
Primul eveniment muzical al anului, cu sală plină în Studioul de concerte al Radiodifuziunii s-a petrecut. Sperăm că tot ceea ce va urma va fi în concordanţă cu începutul.